Mariana Buruiană împlinește 68 de ani, dar nu pe scenă, ci în Apuseni unde s-a retras pentru a-și limpezi sufletul. Ultima piesă de teatru în care apare se joacă în 1991.
Va mai apărea, un an mai târziu, în 1992, în ecranizarea nuvelei „Domnișoara Cristina”. Are o scurtă apariție în „Ochii care nu se văd” în 1996. Are 40 de ani.
Destinul unei actrițe schimbat de un personaj misterios
Actriţa Mariana Buruiană s-a născut la 11 iulie 1955, la Arad. Ea a împlinit, azi, 68 de ani.
Intră apoi la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti (promoţia 1978, clasa Marin Moraru şi Adriana Popovici), potrivit Uniunii Teatrale din România - UNITER.
A fost colegă de generaţie cu Marcel Iureş, Adrian Pintea, Mirela Gorea, Dragoş Pâslaru, Mihaela Caracaş. În anul I de studenţie este distribuită în filmul "Patima" (1975, regia George Cornea), unde o interpretează pe Sabina.
A rămas însărcinată la 17 ani
Când era în anul III s-a îndrăgostit foarte tare și a rămas însărcinată.
Citește și: Văduvă la 43 ani, Marina Voica se recăsătorește cu un bărbat celebru cu 20 de ani mai tânăr
„Părinții mei au acceptat cu greu situația, se temeau pentru mine, căci n-aveam de niciunele. Se gândeau să am întâi o casă, să fiu „cuminte“, să mă așez și abia pe urmă să vorbesc de copii. Desigur că așa e bine, nu trebuie să fii ușuratic.
Vreau numai să spun că, daca motivația e puternică, Dumnezeu te ajută. Așa că am ales să las viața să vorbească. Toată viață nu am mizat decât pe acest interior, pe această alegere a adevărului din interior. Este uluitor când realizezi cum lucrează în tine acest adevăr.
Am hotărât deci să devin mamă. Atunci au apărut alte probleme, căci a trebuit să mă concentrez cum să o scot la capăt”, rememorează actrița.
Joacă o serie de roluri importante, mari și mici, colaborează la emisiuni radio-TV, apare în filme de lung metraj și seriale de televiziune, face turnee în țară și în străinătate, obține premii.
Cum și-a descoperit drumul către Dumnezeu. Studentul care i-a schimbat viața
„Eram în 1987, la Timișoara, și am rostit atunci Scrisoarea a II-a de Mihai Eminescu. Am recitat-o într-un anume fel, toți îmi spuneau că recit ca un bărbat.
Am spus-o atunci ca o revoltă, nu melancolic, ci ca un refuz al lucrului, ca pe o respingere a stării în care se afla societatea pe atunci… După spectacol a venit la mine un tânăr, avea vreo 20 de ani, mi-a spus că este din Cluj, că provine dintr-o familie de matematicieni, că vrea să mă vadă la București, în spectacole, și că - prin acele versuri - i-am creat o stare deosebită.
Citește și: Florin Zamfirescu dezvăluie de ce a murit Adrian Pintea, colegul său de cameră. În ce capcană căzuse
Acest student a venit apoi la București la spectacolele în care jucam. A văzut odată Uriașii munților, în 1988, și într-o zi a acelui an m-a întrebat dacă nu vreau să-l cunosc pe părintele Nicolae Steinhardt, căci stăm în același cartier și îl aduce el, dacă doresc.
Eu am spus da. Așa am avut parte de acea întâlnire. Nu mai țin minte ce s-a vorbit, decât că am stat lângă părinte și simpla sa prezență îmi făcea bine. I-am făcut un ceai și i-am pus alături pâine prăjită, căci nu mânca altceva…
Apoi, când l-am condus înapoi spre casă, l-am susținut de braț și iar m-am simțit de parcă ne știam de când lumea. Tot acel tânăr m-a dus la Rohia. Eu l-am rugat. Dar nu l-am mai prins în viață pe părintele Steinhardt când am ajuns acolo, în 1989. I-am trimis însă cu inima multe gânduri bune.
Tot atunci am cunoscut o călugăriță greco-catolică; ea mi-a arătat primele rugăciuni”, a mărturisit actrița pentru revistavip.
Se retrage din lumina reflectoarelor și lasă un mister în urma sa
La câțiva ani după 1990, s-a retras din lumina reflectoarelor. Unii spun că a plecat din teatru pentru că și-a dedicat viața credinței, fiind și autoarea unei cărți, „Taina mărturisirii”.
Alții cred că a fost „persecutată” de un director de teatru care nu a fost de acord cu participarea ei la protestele din Piața Universității din 1990. Mai există și posibilitatea ca actrița să își fi dorit liniștea după o încercare teribilă pe care a avut-o în viața personală.
În 1995 demisionează de la Teatrul Bulandra pentru a putea colabora la piesa Danaidele de Eschil, pusă în scenă la Teatrul din Craiova. E ultimul ei spectacol. Mai predă o vreme apoi se pensionează.
„M-am pus deci, din nou, în mâinile lui Dumnezeu. Au trecut câțiva ani și problema existenței se punea din ce în ce mai acut. Nu avea rost să-mi obțin pensia, căci era atât de mică, încât chiar nu merita. Eu n-am câștigat niciodată mulți bani, deși, la cât am lucrat, cineva dinafară ar putea crede contrariul”, relata, la un moment dat, Mariana Buruiană, către presă.
A devenit scriitoarea a două cărți cu tentă religioasă „Taina Mărturisirii' și „Doctrina Kaballei: filosofia religioasă a evreilor”.
„Nu vreau să împiedic pe nimeni să se exprime cum doreşte, deci nu fac o reclamă din asta. Dar mi-ar părea bine ca oamenii să aleagă cumpătarea, am ajuta mult la curăţarea generală ducând o viaţă pură. Că pământul îşi schimbă frecvenţa asta este deja ceva ştiut la toate nivelele.
Şi clima se schimbă. Şi de noi depinde să înfrumuseţăm totul şi să dăm viaţă. Dacă textele artei sunt pline de cruzime şi violenţă nu îmi găsesc locul. Am multe cântece făcute în anii trecuţi, mi-ar plăcea să le scot într-o carte de cântece”, a spus Mariana.
Pleacă în Apuseni pe drumul credinței
„Când am plecat în Apuseni, mă vedeam rostind Cuvintele Credinţei de pe o stâncă înaltă aflată în zona Ampoiţa. Nu se poate urca pe ea. Astfel că, în gând, am vizitat-o deseori, şi am rostit de pe ea anumite texte, numai în gând. Mi-a plăcut să mă întâlnesc cu studenţii şi să le dau câteva exerciţii bazate pe poezii, câteva îndrumări.
Mi-am dat mereu seama că nu pot învăţa pe alţii, deşi îmi doresc să predau ce cred, sau – mi se pare că – deţin, văd, din experienţă, că nu e nimic care să se poată învăţa, preda sau predica”, a spus fosta actriță.
Ea s-a caracterizat ca fiind un suflet ce s-a deschis limpezimii lui Dumnezeu.
