1 august, Macaveiul Ursului sau Ziua Ursului. Tradițiile și superstițiile românilor în această zi

Pe 1 august, sunt două sărbători în calendarul creștin ortodox: Scoaterea Sfintei Cruci şi Sfinţii şapte Mucenici Macabei: Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim şi Marcel, împreună cu mama lor, Solomoni, şi cu Eleazar, dascălul lor.

Luna august începe, însă, în calendarul popular, cu o sărbătoare veche, precreștină. Ea este păstrată până în prezent și sărbătorită în zonele de munte din România, sub denumirile de: Ziua Ursului, Macaveiul Ursului, Macoveii Stupilor sau Ziua Macaveilor.

Citește și: Sărbătoarea Sfântului Pantelimon, pe 27 iulie. Tradiții și superstiții de Pintilie Călătorul

Sărbătoarea precreștină a ursului a fost influențată de-a lungul timpului de creștinism, 1 august fiind o zi în care românii au multe tradiții și superstiții. În accepţia etnologului Ion Ghinoiu, „Macavei” este o „divinitate protectoare a urşilor, celebrată la 1 august, care a preluat numele celor şapte fraţi Macabei, fiii Salomoniei şi mucenicii lui Eleazar, sau al Sfântului Mucenic Macobei, prins şi ars de păgâni într-un cuptor încins de flăcări”.

Ziua Ursului sau Macaveiul Ursului este o sărbătoare care are în centru credințele, datinile și tradițiile geto-dace despre urs, acest animal fiind venerat încă din cele mai vechi timpuri de strămoșii noștri, scrie vatra-mcp.ro. Sărbătoarea se suprapune cu perioada de împerechere a urșilor.

Etnograful Ion Ghinoiu e de părere că sărbătorile ursului au fost atât de importante pentru strămoșii noștri, încât nu au fost înlăturate de noile credințe.

Citește și: Cine sunt Ilie-Pălie și Foca, sfinții care îi îngrozesc pe români? Nimeni nu vrea să muncească

Astfel, în lucrarea „Sărbători și obiceiuri românești”, Ion Ghinoiu arată că ursul a avut un rol calendaristic deosebit, românii acordându-i, de la zonă la zonă, mai multe zile, printre care Stretenia, pe 2 februarie, și Macovei, pe 1 august, cele două zile împărțind anul în două părţi perfect egale, mai scrie vatra-mcp.ro.

Tradițiile și superstițiile românilor de Ziua Ursului

Sărbătoarea este suprapusă cu începutul Postului Adormirii Maicii Domnului din calendarul bisericesc ortodox. Se spune că acum, urșii vin în sate și mănâncă porumbul.

Ursul reprezintă în mitologia românească un zeu important, temut, pentru că aducea pagube turmelor de oi și de vite, semănăturilor de porumb și stupilor de albine, scrie Marcel Lapteș în „Anotimpuri magico-religioase”.

În această zi se taie fagurii, luându-se mierea și lăsându-se albinelor numai atât cât le-ar trebui pentru hrana de peste iarnă.

Citește și: Sfântul Ilie, cea mai mare sărbătoare a lunii iulie. Ce fac românii pentru a avea noroc?

Această zi este dedicată stupilor, aceștia fiind curățați pentru iarnă. E ultima zi când se mai colectează mierea din stupi. Oamenii din sate beau vinuri îndulcite cu miere, cu turtiță caldă, de post.

Se stropește grădina cu agheasmă, pentru a o proteja de insecte și de viermi dăunători. Erau sfințite la biserică spice de grâu, ale căror boabe erau amestecate cu sămânța ce urma a fi semănată. Macul sfințit în această zi nu face viermi. Tot în această zi se sfințesc ierburi, bune pentru leacuri.

Pentru a nu aduce ursul pagube, se aruncă o bucată de carne afară, cu cuvintele: „Na, ursule!”.

Citește și: „Ursul de pe marte”. NASA face publică o imagine cu formaţiune geologică ciudată pe Planeta Roșie

Gospodarii nu lucrează, de frica urșilor și lupilor, care pot veni la stâne și la grajduri pentru a le mânca animalele.

În Țara Zarandului, bătrânii mai numeau ziua și „a vițeilor”, când vacile nu se mulgeau, ci „se slobozeau vițeii să sugă”, care creșteau, astfel, mari și puternici ca urșii, scrie Marcel Lapteș, citat de Cuvântul Liber.