„În satul fără biciclete
În satul fără biciclete
e-o pistă pentru bicicliști,
poți pedala numai pe fete
dacă vrei totuși să te miști.
Biblioteca comunală,
sătulă de cacofonii
nu dă la nimeni socoteală
că păcăne - ce dragă ni-i,
că-n loc de cărți citim jetoane.
Ne strigă mama din copac:
Scoală-te Gheorghe, mișcă-te Ioane,
să mulgeți vaca de pe tetra pak”, acesta este poezia dedicată de Mircea Dinescu pistelor pentru biciclete din satul Sălcuța.
Cunoscutul poet și scriitor a și coborât din mașină pentru a analiza investiția și a sta de vorbă cu localnicii.
„Nici măcar pe Calea Victoriei, în buricul Bucureștiului nu există... Oțel Krupp. Zece kilometri pe stânga, zece pe dreapta (...) Stau noaptea băbuțele și se uită, chestiile astea lucesc când trece vreo mașină (...) Aici, trei sferturi din sat sunt plecați la muncă în străinătate, au rămas câțiva copii și, cică, ar fi un copil cu o bicicletă”, relatează Mircea Dinescu de la fața locului.
„Reportajul” poetului din satul Sălcuța este absolut savuros.
