Medicul care, din pasiune pentru speologie, a renunţat la o carieră în Bucureşti și s-a mutat în Apuseni. „Nu regret sub nicio formă. Oricând aş lua-o de la capăt.”, spune acesta cu sinceritate.
"Chiar dacă aş fi putut avea o carieră diferită în medicină, mie îmi face plăcere ceea ce fac acum. Nu regret sub nicio formă.
Oricând aş lua-o de la capăt.", a spus, pentru AGERPRES, Christian Ciubotărescu, întrebat dacă are momente în care regretă decizia de a opta pentru o carieră în mediul rural, într-o zonă montană, departe de oraşul în care s-a născut.
Pasionat încă din liceu de speologie, Christian Ciubotărescu şi-a dorit să profeseze într-o zonă carstică, scrie Agerpress.
Un medic a renunțat la cariera din București și s-a mutat în Apuseni. Este pasionat de speologie
"Sunt bucureştean, părinţii mei la fel, acolo am făcut facultatea. Însă eu am fost pasionat din liceu de speologie, adică de explorarea şi descoperirea peşterilor, după cum spunea Emil Racoviţă, 'm-am îndrăgostit de studiul lucrurilor care se găsesc sub pământ'.
Am lucrat în Bucureşti, la Spitalul de Urgenţă, actualul Spital Floreasca. (...) Ca principiu, pe vremea respectivă se spunea că posturile de medici sunt 'undeva pe unde trece trenul' şi 'unde nici nu trece, nici nu se aude'", a menţionat medicul.
Urmărind "Viaţa medicală", revistă unde se publicau, atunci, locurile unde erau cabinete medicale disponibile, Christian Ciubotărescu a descoperit că erau trei în zone carstice, şi anume în Mehedinţi, Bihor şi Alba.
"Mi-am ales Gârda de Sus, zona cu platoul cu Gheţarul de la Scărişoara. Se întâmpla în 1993", a precizat acesta.
Medicul îşi aminteşte cum iarna mergea cu sania trasă de cai pentru a putea ajunge la pacienţi şi foarte mult pe jos, într-o comună care "de la cap la cap ar fi cam 40 de kilometri", cu sate împrăştiate pe toată suprafaţa muntelui.
Citește și: Povestea campionului mondial Ștefan Birtalan. Părăsit de mamă la 2 ani, o revede după două decenii
"Gârda de Sus are 17 sate, fiecare sat având mai multe cătune. De mers era foarte dificil, mergeai foarte mult pe jos.
Nu aveai cum să ajungi nici măcar în apropierea zonelor respective iarna, când nu se deszăpezea nimic, era complet închis.
Se circula parţial cu sania trasă de cai. Nici asta nu era o aventură foarte plăcută, fiindcă oricâte pături ţi-ai pune peste genunchi şi te-ai acoperi, dacă stai aşa trei-patru ore, mai bine mergi pe jos trei-patru ore, că îngheţi.
"Era o linie de autobuz mai importantă, se numea 'rapida', care lega Oradea şi Alba Iulia. Aşa-i spuneau localnicii, 'rapida de Oradea', în sensul că nu oprea neapărat peste tot, în toate localităţile, dar cine îi făcea semn, oprea.
A început o nouă viață
Infrastructura rutieră s-a dezvoltat, mi-am cumpărat maşină între timp.
Sunt mai multe opţiuni de transport faţă de cum era atunci când am venit, când doar câteva persoane îşi permiteau să aibă maşină. Era dificil atunci", menţionează medicul.
Nici să vorbească la telefon cu părinţii şi prietenii nu a fost uşor multă vreme.
"Era telefon cu manivelă. Era un telefon fix, cu manivelă, în momentul în care învârteam de manivela respectivă suna la o centrală aici, în Gârda.
Centrala de aici făcea legătura cu centrala din Câmpeni, aceasta cu cea din Alba Iulia şi abia apoi, de la Alba Iulia se putea vorbi direct la Bucureşti.
În perioada respectivă era un fel de telefonul fără fir, prin centraliste", îşi aduce aminte, amuzat, bărbatul.
Christian Ciubotărescu spune că, la început, localnicii l-au privit ca pe "ceva foarte ciudat", pentru că mergea în locuri pe care oamenii le evitau în general, adică peşterile.
Citește și: Povestea Mariei Delavrancea, pianista care a descoperit rețeta tinereții fără bătrânețe. Secretul ei
"Peşterile nu sunt doar nişte goluri subterane, în interior se găsesc insecte, diverse alte tipuri de vietăţi. E foarte interesant cum s-au format aceste peşteri, foarte interesante formaţiunile care se pot găsi în diferite peşteri.
Asta m-a atras, de fapt. Se mergea cu lampa de carbid în perioada aceea, în condiţii mult mai grele decât acum, mă refer ca iluminat.
În perioada respectivă, eram o ciudăţenie, ca să zic aşa. Faptul că mergeam pe teren, la persoane greu transportabile, la bătrâni, a fost pozitiv", a adăugat medicul.
Pasionat de speologie, medicul a fondat în 1994 Asociaţia Speologică Sfinx. Alături de speologi de la un club din Aleşd, judeţul Bihor, a publicat în 1995 Buletinul speologic Gârda şi a avut articole în diverse publicaţii specializate.
"Sper ca anul viitor, când se împlinesc 30 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Speologice Sfinx Gârda, care a fost prima asociaţie cu sediul în mediul rural, să public poate ceva mai amplu. (...). Încerc să abordez partea apropiată turiştilor.
(...) Mă voi axa pe lucruri de importanţă turistică, cum ar fi Cetăţile Ponorului, Coiba Mare, accesibile turiştilor", a spus acesta.
