Există în istoria noastră o singură Doamna a unui voievod român care a ajuns soacra unui sultan. Se numără printre figurile legendare de femei ale neamului nostru, iar Alexandru Odobescu a scris chiar o nuvelă ce-i poartă numele.
Test de cultură generală. Cine este singura Doamnă de voievod român care a ajuns soacra unui sultan?
Cei mai mulți români cunosc destinele voievozilor și domnitorilor români, dar știu mult mai puține, probabil, despre soțiile acestora. Uneori, unele dintre acestea au fost chiar mai importante în scrierea istoriei decât soții lor.
Există o femeie, Doamnă de voievod, care le întrece pe majoritatea prin impetuozitatea faptelor sale și nivelul de realații pe care l-a „țesut”, astfel încât a devenit și soacra unuia dintre sultanii preaputenicului Imperiu Otoman.
A fost și singura femeie care a condus, practic, una dintre Țările Române, dar și singura care a comandat o armată într-o bătălie.
De aceea, întrebarea pe care o propunem este:
Cine este singura Doamnă de voievod român care a ajuns soacra unui sultan?
a) Doamna Stanca
b) Doamna Chiajna
c) Doamna Elena Cuza
d) Regina Maria
Răspunsul este b) - Doamna Chiajna
Cine a fost Doamna Chiajna?
Doamna Chiajna a fost fiica lui Petru Rareș şi soţia domnitorului Mircea Ciobanul, care a ocupat tronul Țării Românești în trei rânduri, în perioadele ianuarie 1545 - 16 noiembrie 1552, mai 1553 - 28 februarie 1554 și ianuarie 1558 - 25 septembrie 1559.
Ea s-a născut cu aproximaţie în jurul anului 1525, în Polonia. În 1545 s-a măritat cu domnul Țării Românești, Mircea Ciobanul,
Cronicarii şi istoricii timpului au scris despre Doamna Chiajna cum că ar fi fost personificarea ambiţiei, a răutăţii şi a cruzimii. Dar se pare că realitatea a fost cu totul alta.
Ea a fost omul, femeia timpului său, unul sângeros și plin de nesiguranță, mai ales pentru cei dintr-o țară mică, supusă poftelor marii puteri a Imperiului Otoman.
Din căsătoria cu Mircea Ciobanul au rezultat trei băieţi şi mai multe fete. După moartea soțului, în 21 septembrie 1599, Doamna Chiajna s-a instituit ca tutore al fiului său mai mare, Petru cel Tânăr, potrivit radioromaniacultural.ro.
Acesta, sprijinit de mama sa prin intrigi, momeli şi mulţi galbeni, de la o vârstă fragedă (13 ani), a reuşit să obţină aprobarea sultanului pentru a se urca pe tronul Ţării Româneşti.
Dar Doamna Chiajna a trebuit să înfrunte opoziția familiilor boierilor omorâți sau exilați în domniile lui Mircea Ciobanul, confruntându-se cu oastea acestora de două ori.
Deși a pierdut prima bătălie, Chiajna a obținut victoria finală, în lupta de la Șerpătești, când și-a condus de pe cal propria oaste în bătălie.
Domnia a ţinut şapte ani, între 1559 - 1568, timp în care Petru a domnit doar cu numele, Doamna Chiajna fiind,de fapt, adevărata conducătoare a statului, acționând ca o regentă cu puteri depline.
Totuși, după șapte ani, a venit firmanul de mazilire al fiului său, așa că Doamna Chiajna a trebuit să ia drumul străinătății, urzind alte strategii de mărire și bunăstare pentru copiii ei.
Cel mai izbitor caz este al uneia dintre fiice, singura care rămăsese nemăritată, Dobra. Puțin trecută de 20 de ani, aceasta era deosebit de frumoasă. Dar și la fel de ambițioasă ca și mama ei.
Nu se cunoaște exact cum a reușit acest lucru, dar Doamna Chiajna a reușit să-și introducă fiica în anturajul Prințului Murad, fiul sultanului Selim al II-lea și al sultanei Nurbanu, dar și nepotul faimosului Soliman Magnificul.
Pe atunci, Murad îndeplinea funcția de „sangeac-bey“, comandantul unui district din Asia Mică. Fermecat de frumusețea domniței Dobra, Murad a adus-o în haremul său.
Esențial a fost faptul că Murad a păstrat-o la loc de cinste și după anul 1574 când, după moartea tatălui său, ajunge Sultan al Sublimei Porți, cu numele de Murad al III-lea.
Acolo, repetând parcă soarta excepțională a Sultanei Hurrem, roaba devenită soția marelui Soliman I, Dobra a fost, la rândul său, cadâna favorită și a treia consoartă a preamăritului Murad, fiind consemnată în istoria turcilor drept Nazperver Sultan, iar în țările occidentale drept „Nazperver a Valahiei” sau „Dobra Sultan”, potrivit wikipedia.org.
I-a dăruit patru copii lui Murad, prinții otomani Yusuf, Murad, Abdurrahman și prințesa Fetihye Sultan.
.Ajunsă în poziția de soacra a sultanului, Doamna Chiajna a devenit un personaj deosebit de important. Ani la rând, prin mâna ei au trecut toate ițele „politichiei“ balcanice.
La ea veneau boierii valahi sau moldoveni care unelteau pentru a câștiga tronul într-unul dintre cele două principate. Tot prin mâna ei a trecut soarta bulgarilor și sârbilor care ajunseseră și ei sub ocârmuirea turcească.
Doamna Chiajna a murit, în plină glorie, la Stambul (Constantinopol) în anul 1588, la vârsta de 63 de ani, fiind înmormântată în Galata.
Alte surse spun că, în 1575, ar fi intrat în dizgrația turcilor care ar fi exilat-o la Alep, în Siria. Aici ar trebuit să-și câștige existența cu negustoria și țesutul.
O variantă ciudată, ținând cont că Murad al II-lea abia devenise sultan de un an, domnind până în 1595, iar fiica ei încă urca pe firmamentul Înaltei Porți.
Oricum ar fi, Doamna Chiajna a fost o figură legendară a unei Doamne de voievod și femei române, cum puține au fost în zbuciumata noastră istorie.
