Regele „Marii Uniri” de la 1918 a fost supranumit în mai multe feluri, toate legate de felul eroic în care s-a dedicat realizării visului secular al românilor: acela de a uni toate provinciile istorice pe teritoriul cărora trăiau.
Acest ideal s-a împlinit pe parcursul anului 1918, culminând cu Marea Adunare de la Alba Iulia și cu consfințirea unirii Transilvalniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.
Anul 1918 a fost unul miraculos pentru națiunea română. Dacă în prima lui parte, Regatul României era în pragul dezintegrării, fiind redus, din cauza ocupației germane din timpul Primului Război Mondial, la doar o treime din teritoriu, finalul aceluaiși an a adus unul dintre punctele culminante ale istoriei noastre: realizarea României Mari.
Astfel, în 27 martie 1918 avea loc unirea Basarabiei cu România, apoi, pe 28 noiembrie, venea rândul Bucovinei iar la 1 decembrie se înfăptuia și unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a Maramureșului cu patria-mamă.
Toate aceste lucruri au fost făcute având în fruntea statului pe unul dintre cei mai înțelepți și loiali regi ai dinastiei noastre. Dacă știți despre cine este vorba, îi veți găsi cu siguranță numele mai jos.
Prin urmare, care a fost Regele „Marii Uniri” de la 1 Decembrie 1918?
a) Carol I
b) Carol al II-lea
c) Ferdinand
d) Mihai
Răspunsul este c) - Ferdinand
Regele Ferdinand I al României a domnit între anii 1914 - 1927 - Foto: wikipedia.org
Test de cultură generală. Care a fost Regele „Marii Uniri” de la 1 Decembrie 1918?
Regele Ferdinand s-a născut la Sigmaringen, la 24 august 1865, fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, care era fratele mai mare al domnitorului, apoi Regelui Carol I.
Cum Carol I și Regina Elisabeta au avut un singur copil, Maria, care a murit la doar 3 ani de scarlatină, moștenitor al tronului României a fost desemnat Ferdinand.
El s-a căsătorit la Sigmaringen, în ziua de 10 ianuarie 1893, cu Principesa Maria a Marii Britanii şi Irlandei, Principesă de Edinburg și Principesă de Saxa-Coburg-Gotha. După moartea lui Carol I, la 10 octombrie 1914, cei doi devin Rege și Regină ai României.
Domnia i-a fost pusă la încercare încă de la început, în timpul Primului Război Mondial, când, deși german de origine, Ferdinand a fost total de acord să acționeze doar în sensul realizării idealurilor naționale ale românilor.
Profund religios, sensibil şi cu un înalt simţ moral, Regele a luat această hotărâre printr-un mare sacrificiu personal, respectându-şi astfel promisiunea de a fi „un bun român“, făcută în jurământul depus în faţa Parlamentului, la întronare.
În preziua Consiliului de Coroană decisiv, care a decis intrarea în război a României contra Germaniei și Austriei, Regele Ferdinand i-a spus lui Titu Maiorescu, om politic conservator filogerman, care încerca să îl convingă să nu aleagă alianţa cu Antanta: „După lupte teribile care s-au dat în mine, sacrific totul pentru binele patriei”, potrivit casamajestatiisale.ro.
După realizarea Marii Uniri, în 1918, a urmat un alt moment istoric. În La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand I a fost încoronat Rege al tuturor românilor, alături de Regina Maria.
În timpul slujbei oficiate de Patriarhul Miron Cristea au fost sfinţite coroanele (vechea Coroană de Oţel a Regelui Carol I, pentru Ferdinand, şi o coroană nouă, din aur, pentru Maria) şi binecuvântaţi suveranii.
Domnia Regelui Ferdinand a adus consolidarea rapidă a ţării, prin unificarea administrativă, proclamarea sufragiului universal, egal, direct şi secret (până atunci se votase pe baza colegiilor cenzitare, aşadar în funcţie de avere) şi reforma agrară din 1921.
Pentru faptele sale, Regele a fost supranumit de români și „Ferdinand Întregitorul” sau „Ferdinand cel Loial”. A fost un om de mare cultură, cunoștea mai multe limbi, printre care greaca veche și ebraica.
A fost un foarte pasionat botanist, dar a avut preocupări intense legate și de heraldică, numismatică și filatelie. Nu agrea protocolul şi prefera discuţiile pe teme de istorie, biologie sau filologie.
Regele Ferdinand I a murit, după o lungă suferinţă, în ziua de 20 iulie 1927, la Sinaia, la vârsta de doar 62 de ani. El și Regina Maria au avut 6 copii, băiatul cel mai mare urmându-l la Tron, după o regență de 3 ani, din iunie 1930, sub numele de Carol al II-lea.
Mărturia cea mai elocventă a realizărilor domniei de aproape 13 ani a Regelui Ferdinand este dată de faptul că, în 1914, la venirea sa pe Tron, România avea 7.7 milioane de locuitori şi un teritoriu de 137 000 km pătrați.
În schimb, la moartea lui, în 1927, ţara număra 17.1 milioane de locuitori şi se întindea pe 295 049 km pătrați.
