Secretul unei căsnicii reușite. Ce este „divorțul alimentar” și cum influențează o relație? Care sunt limitele
Secretul unei căsnicii reușite se pare că este „divorțul alimentar”. În ciuda denumirii dramatice, această „despărțire culinară” poate elimina mult din presiunea diferențelor din cuplu în privința preferințelor pentru o mâncare sau alta.
Nu orice neînțelegere într-o relație trebuie să se transforme într-o criză. Uneori, e vorba doar de cină.
Aceasta este ideea din spatele unei tendințe în relații numită „divorț alimentar”. În ciuda denumirii dramatice, nu este vorba de un divorț propriu-zis.
Ci, mai degrabă, de cupluri care locuiesc împreună, dar aleg să mănânce separat atunci când mâncarea a devenit o sursă constantă de certuri.
„Divorțul alimentar” elimină presiunea din cuplu în privința preferințelor culinare
Ideea este surprinzător de simplă: dacă a lua masa împreună se transformă mereu într-o neînțelegere, de ce să forțezi situația?
Pentru unele cupluri, mesele separate pot fi o modalitate mai ușoară de a evita dezbaterea de seară despre ce să mănânce, când să mănânce și dacă alegerile alimentare ale uneia dintre persoane ar trebui să determine cina celeilalte.
Deci, ce este mai exact un „divorț alimentar”, termen a cărui paternitate e revendicată de publicația Metro din Marea Britanie?
Un „divorț alimentar” nu înseamnă că un cuplu se desparte. Dimpotrivă.
Citește și: Cercetătorii au stabilit care sunt cei mai buni ani pentru căsătorie. Rezultatele îi vor surprinde pe mulți
Este mai degrabă o decizie conform căreia mâncarea nu trebuie să fie încă un lucru asupra căruia cuplul trebuie să cadă de acord.
Una dintre persoane ar putea dori o masă sănătoasă, gătită acasă, în timp ce cealaltă ar comanda cu plăcere mâncare la pachet.
Una ar putea mânca devreme, în timp ce cealaltă nu simte foamea decât mult mai târziu.
Pot apărea, de asemenea, certuri legate de diete, alergii, preferințe alimentare puternice sau pur și simplu de faptul că celor doi nu le plac aceleași lucruri.
În loc să transforme fiecare masă într-o negociere, cuplurile aleg să mănânce separat. Își împart în continuare același cămin, aceeași relație și tot ce vine odată cu ele.
Cina, pur și simplu, nu mai este ceva ce trebuie să facă împreună. Iar pentru unele cupluri, această mică separare poate face de fapt viața de acasă mai liniștită.
Mâncarea poate părea un lucru mărunt în comparație cu problemele mai mari cu care se confruntă cuplurile, dar poate deveni surprinzător de iritantă când aceeași neînțelegere se repetă zi de zi.
Gândiți-vă la conversația obișnuită: „Ce vrei să mănânci?” „Nu-mi pasă. Tu ce vrei?” „Nu știu.” Și, cumva, 20 de minute mai târziu, nimeni nu s-a hotărât la nimic.
Situația se complică și mai mult când una dintre persoane este vegetariană, iar cealaltă nu, una vrea să gătească, iar cealaltă vrea mâncare la pachet sau când ambii au idei complet diferite despre ce înseamnă cina.
O masă pe zi poate fi mâncată separat
În timp, ceva atât de obișnuit precum mâncatul poate deveni o altă sarcină care necesită compromisuri. Aici intervine ideea „divorțului alimentar”.
În loc să-și irosească energia încercând să ajungă la un acord perfect în fiecare seară, fiecare își pregătește pur și simplu propria masă.
Citește și: Cine influențează mai mult sănătatea copilului: mama sau tatăl? Ce au descoperit oamenii de știință
Nu înseamnă neapărat să mănânci singur pentru totdeauna. Conceptul nu presupune că cuplurile trebuie să renunțe complet la mesele împreună.
Pot să gătească și să mănânce împreună atunci când au chef. Ar putea lua micul dejun împreună în weekend, să iasă la cină sau să se așeze la masă împreună cu ocazia unui eveniment special.
Diferența este că a mânca împreună nu mai este considerată o obligație. Dacă una dintre persoane vrea tăiței, iar cealaltă vrea un sandviș, nu este nevoie ca niciuna dintre ele să facă compromisuri.
Fiecare își poate pregăti ce dorește și își poate continua seara. Și, uneori, asta poate fi exact ceea ce are nevoie o relație. Nu fiecare moment trebuie împărtășit doar pentru că două persoane locuiesc împreună.
Există, de asemenea, un aspect practic al acestei idei. Mâncarea poate implica o cantitate surprinzătoare de decizii.
Cineva trebuie să decidă ce să gătească, să cumpere ingredientele, să pregătească mâncarea și să țină cont de preferințele celeilalte persoane.
Când cuplurile nu se pun de acord în mod regulat cu privire la mese, această rutină poate deveni o sursă de frustrare. „Divorțul alimentar” elimină o parte din această presiune.
Desigur, există o limită. Dacă a mânca separat devine o modalitate de a evita petrecerea timpului împreună, asta ar putea indica o problemă mai gravă.
Dar alegerea unor mese diferite doar pentru că aveți gusturi diferite nu este deloc un semn că relația eșuează.
