Personajul de astăzi este un mare actor actor care nu suporta să filmeze. A iubit o singură femeie, cu care s-a căsătorit când erau foarte tineri și și-a dorit să moară rapid, fără să fie chinuit de vreo boală care nu se mai termină. Miercuri, 31 ianuarie, ar fi împlinit 87 de ani.
Recunoașteți personajul? Marele actor care nu suporta să filmeze. A iubit o singură femeie
Marin Moraru ar fi împlinit 87 de ani, miercuri, 31 ianuarie. Inegabilul actor de teatru și film va rămâne, însă, mereu în inimile și memoria spectatorilor și cinefililor prin rolurile făcute pe scena Teatrului Bulandra și al Naționalului bucureștean, dar și în cinematografie.
Cine poate uita personajele jucate în „Operațiunea Monstrul”, „Toamna bobocilor”, „Iarna bobocilor”, „Concurs” sau „Cuibul de viespi”:
S-a născut la 31 ianuarie 1937, în Bucureşti, într-o familie modestă – tatăl său fiind vopsitor de vagoane la CFR, iar copilăria şi-a petrecut-o în cartierul Giuleşti, pe strada Tabla Buţii.
Aici, în timpul liceului, l-a cunocut pe un alt viitor mare actor crescut în Giulești, Gheorghe Dinică, care i-a rămas toată viața prietenul cel mai bun.
Citește și: Cum a ajuns Marin Moraru cel mai bun prieten al lui Gheorghe Dinică. „Lucrul ăsta îi lega”
„Gheorghe Dinică a fost de departe prietenul lui cel mai bun. Asta chiar dacă Marin al meu a legat cu multă lume amiciții deosebite.
Dar în cazul lor a contat enorm faptul că au fost colegi de clasă și că se cunoșteau de la 16 ani. Gândiți-vă, aproape șase decenii petrecute împreună, și pe scenă și în film, dar și în viața de zi cu zi!”, afirma soția actorului, Lucia Popescu Moraru, pentru cancan.ro
Marin Moraru și soția sa, Lucia, cu care a fost căsătorit 52 de ani - Foto. Arhiva
În copilărie visa să devină aviator, însă la îndrumarea tatălui a urmat cursurile şcoii de Construcţii Căi Ferate – Întreţinere Drumuri şi Poduri.
Ăn acea perioadă l-a cunoscut pe regizorul Mihai Dimiu, care se ocupa de echipa de teatru de amatori a şcolii. Marin Moraru primeşte astfel primul rol din viaţa sa, în piesa „Steaguri pe tunuri”, de A.S.Makarenko.
La absolvirea şcolii este repartizat la Braşov, ca asistent de picher, având în responsabilitate întreţinerea unei porţiuni de cale ferată. După un an s-a tranferat la uzina Griviţa Roşie, în Bucureşti, ca agent tehnic.
Se înscrie la Universitateta Politehnică, la sugestia familiei, unde este admis, dar fiindcă destinul i-a rezervat altceva, Marin Moraru află de la radio amănunte despre admiterea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (I.A.T.C.), unde se hotărăşte să îşi încerce norocul şi să participe la examen.
Citește și: 7 ani fără Marin Moraru care a iubit o singură femeie 50 de ani. A cerut-o de soție când era elevă
Nu este admis, dar este acceptat ca „audient”, participând timp de un an la cursuri fără a primi note. În cele din urmă, după un an, trece examenul de admitere, fiind înscris direct în anul II, la clasa prof. Dina Cocea.
Marin Moraru a împărţit cele bune şi cele rele, timp de peste cinci decenii, cu soţia sa, realizatoarea de radio Lucia Popescu Moraru, ei fiind căsătoriți într-o zi de 29 februarie, astfel că aniversarea lor s-ar fi putut sărbători doar în anii bisecţi.
Cei doi s-au căsătorit de foarte tineri, ea fiind încă elevă de liceu cțnd au devenit soț și soție. Și a rămas singura iubire din viața actorului.
„Am pornit fără nimic, un covor şi-o pernă, şi am adunat încet, încet o casă plină cu bibelouri, cu tot ce trebuie sau ce nu trebuie unui om. Între noi a contat înţelegerea, capacitatea fiecăruia de a lăsa de la el şi faptul că suntem prieteni foarte buni”, declara Marin Moraru, potrivit fanatik.ro.
Iar data căsătoriei noastre este 29 februarie, special am ales-o, ca să serbăm din patru în patru ani şi să nu ne simţim prea longevivi. Sunt sensibil, iar dacă nu ai suflet de copil înseamnă că ai murit, mai ales în meseria asta”, mai povestea regretatul actor.
Ar fi putut rămâne în Germania dar dorul de țară și de soție l-au convins că acasă nu poate fi decât într-un singur loc, lângă un singur om.
Am stat doi ani în Germania şi după două săptămâni, eu voiam să vin în România. Şi veneam din Germania frumos colorată şi sclipitoare, treceam în Austria, unde culorile se pierdeau uşor, se estompau, şi ajungeam la cenuşiul din România. Şi mă simţeam bine. (lăcrimează). Iar când stăteam aici vreo două săptămâni, mi se făcea un dor de Germania… Şi mă întorceam”, mărturisea Marinuș, așa cum îi spuneau apropiații.
Marin Moraru, în piesa „Egoistul”, pe scena Teatrului Național București - Foto: tnb.ro
Surprinzător, poate, lui Marin Moraru nu i-a plăcut niciodată să filmeze, chiar dacă a avut ocazia să apară în zeci de astfel de producții.
A debutat pe marele ecran în 1965, în „Haiducii”, regia Dinu Cocea, fiind prezent apoi şi în distribuţia peliculelor „Un film cu o fată fermecătoare”, regia Lucian Bratu, 1966, „Maiorul şi moartea”, regia Alexandru Boiangiu, 1967 şi „Răzbunarea haiducilor”, regia Dinu Cocea, în 1968.
După care a urmat șirul de pelicule care i-au adus aprecierea și iubirea publicului, de care am pomenit la început.
„Structura mea este de teatru, nu prea am dat mâna de multe ori cu filmul, a fost întâmplător, dar benefic.Nu îmi place să filmez, când mă văd pe ecran mă doare stomacul, îmi dau seama că nu am făcut ce trebuia, puteam să fac mai multe. Zgârâietura pe peliculă rămâne, dar la teatru o mai ștergi în următorul spectacol, în schimb la film nu mai poți modifica nimic”, declara actorul pe scena Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), în 2015, când a primit Premiul de Excelență, conform mediafax.ro.
În ultimii ani, actorul se retrăsese din viaţa publică, nemulţumit de modul în care se face acum film şi teatru.
Citește și: Recunoașteți personajul? Era să fie dată afară de la Teatru, apoi a ajuns soția unui actor celebru
„Ce să fac? Cu beep-uri d-astea de nu te mai saturi de ele. ’te-n gură, ‘te-n nară, ‘te-n suflet şi alte lumânări... Asta este oribil, aşa ceva nu se poate!
Ei cred că sunt „reali”, că sunt normali, că asta-i realitatea. Cum pot eu să mă duc să fac aşa ceva? Cum pot eu să deschid gura să zic ’te-n nară? Spune-mi şi mie. Toate filmele româneşti fără asta nu există. D-asta nu mă duc la film. Nu se poate aşa ceva....
Am bucurat mult timp oamenii, Nu mai pot să-i bucur. Pentru că eu nu mă mai bucur. Dacă eu nu mă bucur, nu pot săi bucur nici pe ei", spunea actorul într-un interviu acordat Adevărul, în 2015.
A recunoscut că nu de moarte îi este frică, ci de o boală lungă și chinuitoare. Și-ar fi fdorit ca totul să se termine rapid.
„Nu mi-e frică de moarte, ci de pragul acela. (…) Nu mi-e frică decât de o boală urâtă, care nu se mai termină”, declara cândva Marin Moraru.
Marele actor a încetat din viață, pe 21 august 2016, la spitalul Elias din Capitală, unde era internat din data de 10 august. Avea 79 de ani.
