S-a spus despre ea ca are o putere hipnotică asupra animalelor, dar Nina Buzduga este doar în parte de acord. Poate că secretul ei, pe care nu vrea sa-l divulge, este mult mai simplu decat ne imaginam: dragoste si daruire, povește Pagina Artacircului.
Doamna una pe față, una pe dos"
„Leii au caractere cât se poate de diferite, sunt că niște copii care merg la grădiniță și trebuie educați. Când cu autoritate, când cu blândețe, dar niciodată cu bâta, cu bătaia. Dacă faci asta, animalul se va supune, se va obișnui cu durerea, dar nu te va ierta și va prinde un moment în care ești vulnerabil și se va răzbuna. Pentru a le domina, am petrecut cât mai mult timp împreună cu ele. După exerciții stăteam la masă, trebuia să vadă cine le aruncă halca de carne. Apoi îmi luam andrelele și intram cu ele în cușcă.
Așa mi se și spunea într-un timp: "Doamna una pe față, una pe dos"! Mai citeam o carte, ele se plimbau pe lângă mine, se tăvăleau, se jucau, le mai călăream și eu și le frecam pe coamă. Venea câte una să mă lingă pe picior, dar eu nu o lăsam, din joacă, se poate ajunge la altceva. Când se apropiau prea mult, ridicam bețigașul și le spuneam să stea cuminți. Vorbeam tot timpul cu ele, e foarte important să stai cu ele și să le vorbești. Îmi cunoșteau tonalitatea și se supuneau, știau ce au de făcut. Prin vorbe și prin privire te impui.
Se bucura când reușesc un exercițiu și atunci le vorbești cu blândețe: "Bravo, băieții mamii", "bravo, scumpete". La repetiții, le mai dai un ciubuc, îi mângâi fară să uiți că nu-s deloc niste pisicuțe. Trebuie să știe de amenințări, să-ți cunoască autoritatea, pentru că profită daca văd că dai înapoi și nu ești stăpân pe tine, dar repet, nu prin bătaie. "Treci la loc!", "Stai cuminte!", eu numai în romănește le vorbeam, nu le dădeam comenzi în engleză sau nemțește. Doar "Alei, hop!", atât. Ca să fii un bun dresor, trebuie să iubești animalele, să te atașezi de ele, iar ele, așa fioroase cum sunt, simt blândețea, sinceritatea, știu ce fel de suflet ai."
Escapada leilor
"În 1974, la Târgu-Mureș, în timpul unui spectacol, un îngrijitor care băuse (prima regula când lucrezi cu animalele este să nu bei alcool!) a uitat să pună clemele la cușcă și au scăpat leii.
Unul din ei a nimerit la casieră, altul a ajuns în fosa orchestrei, l-a văzut un muzicant de pe ultimul rând și-a început să se agite: "Bă, leul lui Buzduga!". Dirijorul s-a enervat, nu înțelegea ce se-ntampla, îl tot amenința pe muzicant, care era alb și făcea semne disperate. Pe ăștia cinci lei am reușit să-i momesc cu carne și i-am băgat în cușcă, dar ăla mare, Jimi, s-a dus în manej - grațiile nu erau încă puse - și s-a trântit în mijloc, așteptând să înceapă numărul. Le-am spus spectatorilor să nu se sperie și m-am așezat jos, lângă el, "Hai, băiatul mamei, hai să mergem!", el nu se clintea și când am insistat, a sărit peste capul celor din loja oficială și dus a fost!
A ajuns într-o grădina de vară - era 23 august, lumea ieșise la bere -, oamenii au înlemnit. Unul, mai cherchelit, zice: "Nu e ba nici un leu, e un vițel. Hai, mă, la taica!". Eu eram în spatele lui, îl trăgeam de coadă, disperată, cu lacrimi în ochi, să nu-l împuște miliția, le ziceam: "Dacă-l împușcați, vă împușc și eu!". Până la urmă, a sărit gardul și a intrat în casa unui om care stătea pe recamier și se uita la televizor.
Când a văzut că-i intră un leu pe geam, a fugit la bucătărie și de acolo în curte, unde l-am găsit leșinat lângă un pom. Am trimis vorba bătrânului Krateyl să aducă repede vagonul, și așa, după cinci ore de hăituială, cu inima cât un purice, l-am prins pe Jimi. Nu făcuse nimănui o zgârietură. Așa am pățit și la Satu Mare, au fugit leii pe zăpadă, la Mureș. La unu noaptea, stăteam la marginea apei cu leii la picioare, pe haina mea de vizon, care s-a făcut praf și așteptam să vina cușcă."
Este cea mai grea meserie din lume, o fracțiune de secunda de neatenție și poți fi sfâșiat, așa cum s-a întâmplat cu colege de-ale mele, cu îngrijitori. Lucrezi cu animale din jungla și nu știi când li se poate declanșă instinctul. Dar și atunci, când la un pocnet din degete, încep să ragă și vezi bucuria în ochii copiilor, e și cea mai frumoasă meserie din lume", se arată în portretul mai sus menționat.
