Ioan Gyuri Pascu, „Nemuriciu” umorului românesc. A fost cunoscut mai mult ca membru al trupei Divertis, dar și ca interpret al propriilor compoziții muzicale. Dar viața sa a însemnat mult mai mult de atât, inclusiv în plan profesional, fiind actor de teatru și film, compozitor, inclusiv de muzică de film, dar și autor de cărți pentru copii, precum și pe teme spirituale.
Ioan Gyuri Pascu, „Nemuriciu” umorului românesc. Visa să fie handbalist sau comentator sportiv
Marele Ioan Gyuri Pascu, unul dintre cei mai carismatici și talentați artiști ai României din ultimele patru decenii, s-a născut la 31 august 1961, în Agnita, având la venirea pe ume doar 2 kilograme.
A fost cel de-al patrulea copil al Mariei Pascu şi singurul din cea de-a doua căsătorie a acesteia.
De mic, a fost atras de „zgomotele artistice”. Era fascinat de radioul la care asculta emisiunile de la vremea aceea, de muzică uşoară românească, „Din istoria popoarelor” sau cele de poveşti şi legende româneşti, cărora Gyuri le adăuga deja și celebrele sale imitaţii.
La fel se întâmpla nu doar în interiorul apartamentul în care locuiau, dar şi afară, în spatele blocului, acolo unde organiza festivaluri concurs cu bilet de intrare: o acadea.
Citește și: Controversata moarte a lui Gyuri Pascu. Refuza să meargă la medici. Povara sub care s-a prăbușit
„Când eram mic, fascinaţia apartamentului de două camere în care locuiam şapte inşi, mama, tata, bunica şi patru copii, era, pentru mine, nu televizorul, pe care tata îl cumpărase în 1964 ca să vedem Olimpiada de la Tokyo, ci radioul mare cu lămpi şi ochi magic.
Eram vrăjit de felul în care se mişca, verde, în funcţie de vocea ce venea din el. Ba chiar mă speriasem în 1967, după moartea lui Arghezi, când i-au dat vocea înregistrată, că o să iasă vocea din radio şi o să vină la mine, noaptea”, mărturisea el, conform ioangyuripascu.ro.
De altfel, când era foarte mic i-a spus bunicii sale că „pe mine o să mă vedeți acolo la televizor, eu acolo o să fiu, artist”.
Totuși, când a mai crescut, visele despre ce voia să facă în viață s-au schimbat radical. Și asta, datorită a doi idoli ai copilăriei: marele handbalist Cristian Gațu și la fel de celebrul comentator sportiv Cristian Țopescu.
„Handbalist și comentator sporiv am vrut mereu să devin. Voiam să fiu Cristian Gațiu, voiam să fiu Cristian Țopescu, aceștia doi”, recunoaștea artistul.
Muzica era, însă, ceva obișnuit în familie, toți frații săi făcând acordeon. În schimb, Gyuri a fost primul care a învățat să cânte la pian, după care a ajuns la chitară, după ce tatăl a cumpărat una.
„La noi în familie ceilalți frați făcuseră acordeon. Eu am fost primul care am făcut pian. Pe vremea aceea voiam să devin handbalist, mai și chiuleam de la repetiții la pian. Din '68 până în '71 am făcut pian.(...)
„Chitara o luase tata, prin clasa a cincea am început să cânt, dar mă dureau foarte tare degetele și am pus chitara înapoi pe dulap.
Abia în clasa a noua, când am văzut că nu mai creșteam în înălțime și nu mă mai băgau la meciurile de handbal, am luat chitara de pe dulap. În două luni cântam la serbare la școală. Dar atunci am studiat până mi-a ieșit sângele din degete”,, mai rememora Gyuri, conform sursei citate.
Actorul mai povestea cum, în anii `80, a fost respins la actorie, la Târgu Mureș, unde a concurat pe câteva locuri. „Am picat la proba eliminatorie, m-au pus să zic trei poezii, am sperat că am șanse, dar am picat”.
Citește și: Grigore Vasiliu Birlic era dependent de pariuri. Ce sume pierdea marele actor de comedie?
El a dezvăluit, însă, că, peste ani de zile, la un moment dat, un rector de la aceeași facultate a făcut „o reparație”, cerându-i scuze lui Pascu „în numele tuturor rectorilor” pentru că în anii `80 a fost respins la actorie.
Dar picarea la admiterea în facultate, a însemnat că a mers în armată, perioadă din care nu şi-a dorit să păstreze amintirile urâte, ci doar pe cele legate de trupa „Fundal” pe care a alcătuit-o împreună cu Mihai Vasile (chitară), Crin Grigore (chitară), Sandu Tulin (bas), Gyuri fiind toboşarul trupei şi vocal.
La doi ani după terminarea armatei, reuşeşte să revină în muzică, iar după ce devine student al Facultăţii de filologie din Cluj-Napoca, secţia română-spaniolă, intră şi în trupa de teatru a facultăţii, „Ars Amatoria şi Fiii”.
Participă ca solist vocal, acompaniindu-se cu chitara în cadrul Serbărilor „Scânteii Tineretului”, urcând pe multe scene din toată ţara. În perioada 1985-1987 intervine o pauză în activitatea sa muzicală, el întrând în componenţa grupului Divertis în 1986.
Reia activitatea concertistică în 1987, printr-un recital susţinut la festivalul „Stelele Cetăţii” de la Deva, unde va reveni la ediţiile din 1988 şi 1989. În 1990, susţine un concert la Sala Radio, iar în 1992 a fost invitat la Festivalul de jazz de la Braşov.
În acelaşi an, pentru a putea participa la Festivalul de jazz şi blues de la Costineşti, alcătuieşte grupul The Blue Workers, în componenţa Vlady Cnejevici (pînă în 1996) şi Dan Ştesco (Polymoog, după 1996) – la claviaturi, Teo Boar, la chitară, Lache Mihăilescu la bas, Cristi Iorga la tobe. Cu această trupă participă în 1992 la festivalurile de jazz de la Ruse (Bulgaria) şi Bucureşti.
Prima sa apariţie discografică datează din 1992, fiind vorba de caseta „Ar putea fi...”, pe care Ioan Gyuri Pascu semnează şi interpretează şapte piese, cealaltă jumătate a casetei aparţinîndu-i lui Mircea Rusu.
După un an apare al doilea album, „Mixed Grill”, care devine „cel mai bine vândut album de muzică românească al anului 1993. Primul tiraj, editat pe disc vinil (500 de discuri) şi casete audio (3000), epuizându-se în mai puţin de două luni de la lansare.
Tot 1993 a fost și anul în care s-a căsătorit cu Daniela Marin, în luna august 1993, fiica celor doi, Ana Iarina, născându-se în februarie 1997.
Citește și: Care era marele secret al actorului Octavian Cotescu? Cum îl chema și cine i-a schimbat numele?
A fost apoi invitat de regizorul Lucian Pintilie să joace în filmul „O vară de neuitat”, alături de Kristin Scott Thomas, Claudiu Bleonț și Marcel Iureș, unde a interpretat rolul unui țăran bulgar.
Ulterior, a mai primit roluri în filme precum „Corul pompierilor” (2000) și „Occident” (2002), ambele regizate de Cristian Mungiu.
Treptat, actorul s-a apropiat de ceea ce s-ar putea numi „zodia despărțirilor”. Mai întâi a fost cea de Divertis, unde activa încă din 1986, prima tentativă fiind în 2007
La acea vreme, el a susținut că nu mai putea face față ritmului susținut de trupă. A continuat să dubleze voci pentru serialul satiric „Animat Planet”.
Într-un interviu din 2007, reflectând la acelui serial, a menționat că: „Nu sunt un foarte mare amator al umorului politic. Îmi place umorul așa, din piatră-seacă, pur și simplu, îmi plac glumele făcute, să fie glume, să fie umor frumos. Dacă se mai nimerește să fie politică este din cauza că asta trebuie să facem noi în serial”.
Această perspectivă l-a determinat ca, în 2012, să anunțe că ruptura de Divertis era definitivă, neagreând umorul politic impus de Toni Grecu. De altfel, după plecarea lui Gyuri din grup, un conflict dintre Grecu și ceilalți actori de la Divertis a dus la despărțirea formației în două.
Între timp, Gyuri a apărut într-unul dintre cele mai populare roluri ale sale, cel din serialul de televiziune „Nemuriciu – Călăreţul timpului pierdut”, difuzat între 2009 şi 2011, care a avut aproximativ 40 de episoade.
Gyuri Pascu interpreta rolul Nemuriciului, un personaj care putea face salturi în timp, călătorind prin diferite epoci istorice unde avea tot felul de pățanii legate mai ales de domnitori, voievozi și alte personalități ale istoriei noastre.
Dar cea mai dureroasă despărțire a fost divorțul de soția sa, Daniela, în 2010, după 17 ani de căsnicie Acest lucru l-a răvășit sufletește, el nemai părând capabil să-și găsescă echilibrul interior, după aceea.
De altfel, Ioan Gyuri Pascu obișnuia, în ultimii săi ani din viață, să-și încheie recitalurile și concertele cu urarea: „Să vă ferească Dumnezeu de neiubire!”.
„Neiubirea nu înseamnă ură, înseamnă să nu fii conştient de iubire şi să nu trăieşti în iubire. Neiubirea la asta se referea.
Să vă ferească Dumnezeu să staţi închişi şi să nu ştiţi, să nu cunoaşteţi şi să nu vă deschideţi iubirii”, a mărturisit fost lui soție Daniela Marin, la o emisiune TV.
O altă încercare prin care a trecut artistul s-a întâmplat în 2015, când sora a s-a stins din viață la vârsta de 38 de ani, răpusă de cancer.
Toate aceste nefaste evenimente l-au apropiat pe Gyuri de ezoterism, spiritualitate orientală, iluminare, medicina alternativă și yoga. De aici a venit, probabil, și problema care i-a cauzat prematurul deces, el preferând tratamentele alternative, în locul celor din medicina clasică.
În această privință, Daniela Marin, fosta lui soție, spunea că refuză controalele medicale și credea doar în acupunctură.
Artistul s-a stins din viață pe 26 septembrie 2016, la doar 55 de ani, din cauza unei afecțiuni de inimă de care suferea pe fondul unui diabet deja existent.
Citește și: Trista relație din viața lui Sebastian Papaiani. „Poate am greșit amândoi”. Drama lui „Păcală”
De altfel, după o ultimă criză provocată de un atac de panică, petrecută cu puțin timp înainte de moarte, Gyuri dorea să-și rezolve problemele medicale tot prin acupunctură, după cum a mărturisit tot Daniela Marin.
„Marea lui încredere era în acel tratament, şi singura problemă recunoscută, în afară de diabet şi de reducerea considerabilă a vederii era aceea cu piciorul.
Cu toate că de la bun început l-am rugat să înţeleagă că trebuie să meargă şi la neurologie şi cardiologie, măcar pentru un control, chiar dacă urma să facă în continuare tratamentul de acupunctură, nu a vrut.
După cum mi-a povestit ce se întâmplase cu piciorul, mie asta mi-a venit instantaneu în minte. Dar eu nu sunt medic. Şi nici n-am reuşit în toţi aceşti ani să-l conving vreodată să meargă la controale medicale.
Nici eu, nici copilul nostru, nici prietena, nici nimeni. Îmi va trebui ceva timp să accept că până şi-n asta a făcut tot cum a vrut el. Acesta este adevărul", spunea aceasta într-un text intitulat „Pentru Gyuri”, scris după moartea artistului.
Dar, pentru mulți români, Ioan Gyuri Pascu va rămâne genialul membru al grupului „Divertis”, originalul compozitor și intepret de folk, dar și Nemuriciu umorului autohton.
