Gastronomie și fineţuri la Lisabona

Nu că n-aș fi știut de bucătăria portugheză, de vinuri, bere şi ginjinha, dar anul acesta mi-am propus să aprofundez şi chiar să extind studiul. Ca să meargă treaba brici, m-am cazat şi în Barrio Alto, centrul lor vechi, asemănat adesea cu cel din Bucureşti.

Oricum, e clar că portughezii stau bine la gastronomie şi fineţuri, aşa că o să le luăm pe rând.

Bucătăria portugheză

Dacă ajungi în Lisabona, vei găsi peste tot peşte şi pasteis. Aici avem nevoie de concentrare ca să înţelegem: avem pasteis de nata şi pasteis de Belem, o culme a bucătăriei portugheze. Orice iubitor de gastronomie şi fineţuri ar trebui să le încerce.

Toate pasteis au aceaşi formă: blat din foi şi cremă de vanilie, dar pe cele din Belem le găseşti doar la patiseria cu acelaşi nume, chiar lângă Mănăstirea Ieronimilor.

Portughezii sunt celebri și pentru șunca afumată

Crema e mai fină, blatul ca o foiţă subţire. Fineţe, ce mai.Legenda spune că reţeta ar proveni chiar de la călugări şi că e secretă.

Locul datează din 1837, este amplasat chiar lângă mănăstire şi în sezon se stă la o coadă serioasă pentru o prăjiturică.

La fel de faimoasă este şi patiseria Piriquita din Sintra, veche din 1860.

„Bacalhau“ şi alte bunătăţi

OK, vei auzi acest cuvânt foarte des. Bacalhau este codul, gătit în fel şi chip: cu legume, prăjit, fiert, de obicei cu cartofiori mici la cuptor. Din el se fac şi plăcinţele numite pasteis de bacalhau.

Nu, nu sunt desert, ca pasteis descrise mai sus!

Aş mai recomanda şi tuna steak, dar şi combinaţiile de peşte cu orez prăjit. Mi-a plăcut foarte tare şi sopa alentejana, o supă de pui cu ou poşat înăuntru, ulei de măsline, pâine şi verdeţuri.

Supa de la Come e Bebe

În Barrio Alto am descoperit restaurantul Bota Alta, vechi din 1976. Bucătărie portugheză tipică.

Se mânâncă bine şi se bea şi un vin bun, totul la preţuri prietenoase.

Portugalia e faimoasă şi pentru conservele de peşte.

Dacă nu îţi place carnea de peşte şi vrei ceva mai consistent, vei vedea că în multe restaurante au şuncă afumată, gen prosciuto. Sunt şi magazine de profil foarte atractive.

Şi la brânzeturi stau bine şi cam la orice ţine de gastronomie şi fineţuri.

Recomand şi restaurantele din Restauradores dar şi din Alfama.

Am mâncat la fel de bine şi în cele turistice şi în cele mici, de familie, pline de localnici.

Vinuri, bere şi ginjinha

Amatorii de gastronomie şi fineţuri au auzit probabil de vinul de Porto. Acesta este de obicei dulce, dar găseşti diverse variante, inclusiv extra dry. Poate fi alb şi rose, nu numai roşu.

Portugalia este faimoasă pentru vinho verde, adică vin verde. De fapt e mai degrabă alb, tânăr şi fresh. Cea mai cunoscută marcă e Casal Garcia, îl găseşti şi în magazinele noastre şi nu e scump.

Magazin de conserve în cartierul Alfama

Ginja sau ginjinha (le plac mult diminutivele, ca şi nouă) e un soi de lichior. Ai putea să-i zici vişinată, dar e mai slab şi parcă mai dulce. Nu aş trece-o pe lista fineţurilor, dar o poţi încerca.

Se bea şi bere, cele mai cunoscute sunt Sagres şi Super Bock, băute de obicei la draft şi fără pretenţii, fără gastronomie şi fineţuri.

Bairro Alto

Cum spuneam, am stat anul acesta în Bairro Alto, echivalentul Centrului Vechi din Bucureşti. Dacă vrei să îmi urmezi exemplul, trebuie să ştii că va fi aglomerat în weekend şi în sezon.

Zona se numeşte Baixa Chiado, ai metrou, eşti lângă apă şi ajungi uşor oriunde. Foarte aproape sunt casa Amaliei Rodrigues de pe Sao Bento, Elevador da Bica şi celebra Pink Street.

Barrio Alto e în pantă, cu piatră cubică şi, da, mai circulă şi maşini. Dacă ziua e liniştit, seara treaba se animă cam ca la noi. E plin de localuri în care se cântă live, e veselie şi antren.

Ce mi-a plăcut însă a fost că, după o seară de pomină, strada era curată, spălată cu furtunul de echipe de la salubrizare ajutate de alţii care strângeau gunoaiele.

Da, oraşul are patină, cartierul a aniversat 500 de ani şi casele sunt foarte vechi. Dar patină şi tradiţie nu înseamnă mizerie. Nu acolo.

Lisabona pentru iubitorii de artă

Am mai scris despre muzee, atracţii dar chiar şi la a treia vizită am descoperit o grămadă de locuri noi. Unul din ele este Muzeul Calouste Gulbenkian, o destinaţie obligatorie pentru iubitorii de artă. Nu te gândi că e o clădire plictisitoare, ci un ditamai complexul cu 2 muzee şi un parc foarte frumos.

Poţi vizita gratis parcul sau poţi merge să vezi colecţia imensă a domnului Gulbenkian. Artă antică, piese clasice, Rembrandt, Degas, Monet, Rodin. Preferatul meu, un tablou al unuia din prerafaeliţi, Edward Burne-Jones. Şi, bineînţeles, superba colecţie Lalique, bijuterii şi obiecte de interior art nouveau.

Eu am fost deja de trei ori la Lisabona. Pun pariu că a patra oară voi face alte descoperiri. Mai am multe de văzut. Şi nu ştiu ce-mi face mie oraşul ăsta că parcă tot mai mult îmi place, pe măsură ce îl cunosc mai bine.