Atunci, ţarul Alexandru al III-lea a comandat o bijuterie în formă unui ou, pe care a făcut-o cadou soţiei sale, Maria Feodorovna, pentru a sărbători 20 de ani de la logodna lor.
Citește și: Abramovici și-a „dat” averea ca să scape de sancțiuni: 4 miliarde $ pe numele celor 7 copii ai săi
În Rusia ortodoxă, în rândul familiilor bogate, exista deja tradiția oferirii unor cadouri cu ocazia sărbătorilor pascale. Prin urmare, în 1885, țarul Alexandru al III-lea îl însărcinează pe noul său bijutier favorit cu crearea unei piese pe care să o ofere cadou țarinei.
Cadoul de Paște
Voia ceva tradițional, sub formă de ou, dar totodată spectaculos. Rezultatul este primul ou imperial Fabergé: un ou din email alb, care se deschide și scoate la iveală un gălbenuș din aur. La rându-i, acesta se deschide și are în interior o micuță găină din aur – în interiorul căreia se află o replică în miniatură a coroanei imperiale și un pandantiv sub formă de ou, realizat dintr-un rubin (cele două surprize s-au pierdut în timp).
Maria Feodorovna este atât de încântată de cadou încât țarul hotărăște să facă din asta o tradiție: în fiecare an, Carl Fabergé avea să creeze special pentru țarină un ou de Paști, având libertate deplină din punct de vedere artistic. Singura cerință a țarului este ca fiecare ou să aibă în interior o surpriză.
Citește și: 2,8 tone de carne, retrase de pe piață: Olandezii schimbau data valabilității și vindeau în România
Prin urmare, începând cu 1885, în fiecare an, Casa Fabergé livrează familiei imperiale, de Paști, un ou-surpriză. După moartea lui Alexandru al III-lea, în 1894, tradiția este păstrată de succesorul acestuia, tânărul țar Nicolae al II-lea, care comandă anual două ouă – unul pentru mama sa, Maria, și un altul pentru soția sa, Alexandra.
Atât de apreciate de familia imperiale, ouăle Fabergé capătă faimă națională, apoi chiar internațională. Ouăle imperiale sunt expuse pentru prima oară publicului din întreaga lume la Expoziția Universală din 1900, organizată la Paris.
Capodoperele lui Fabergé uimesc atât juriul, cât și vizitatorii, iar faima atelierului explodează. Carl Fabergé primește comenzi să realizeze ouă similare și pentru alți clienți privați – precum Ducesa de Marlborough (Consuelo Vanderbilt), familia Rothschild sau Alexander Kelck, un aristocrat rus care comandă de-a lungul anilor șapte ouă Fabergé pentru soția sa, scrie historia.ro.
Al treilea ou imperial fost făcut în 1887 și pierdut ulterior, până când a apărut pe o piață din Statele Unite. Oulul a fost apoi vândut unui colector privat pentru 33 de milioane de dolari, în parte datorită statutului său puțin cunoscut în lumea colecției Faberge, făcându-l oficial cel mai scump ou din lume.
Romanovii au sfârșit în sânge
Familia Romanov (țarul Nicolae al II-lea, soția sa țarina Alexandra și cei cinci copii ai lor (Olga, Tatiana, Maria, Anastasia, și Alexei) au fost împușcați, înjunghiați cu baionetele și omorâți cu lovituri la Ekaterinburg în noaptea de 16–17 iulie 1918.
Țarul și familia sa au fost uciși de trupe bolșevice conduse de Iakov Iurovski din ordinele Sovietului Regional Ural și conform instrucțiunilor lui Lenin, Iakov Sverdlov(d) și Felix Dzerjinski. Trupurile lor au fost apoi dezbrăcate, mutilate, arse și îngropate pe un câmp numit Porosenkov Log în pădurea Kopteaki.
Casa Faberge, în declin
Vin apoi războiul, abdicarea țarului, sfârșitul imperiului, bolșevismul. În lumea nouă a lui Lenin, Casa Fabergé nu-și mai are locul. Afacerea este naționalizată în 1918. Carl Fabergé este norocos și reușește să părăsească Rusia – pleacă din țară la începutul lunii octombrie, în 1918, cu un tren diplomatic cu destinația Riga.
Citește și: Transportul public din Iași, „pe butuci”: Oamenii se plâng că automatele le iau banii degeaba
Dominoul revoluționar îl alungă însă și din Letonia, astfel încât Carl este nevoit să se refugieze în Germania proaspăt învinsă în Marele Război. El va sfârși la Lausanne, pe 24 septembrie 1920, înainte să apuce să-și revadă familia reîntregită.
Nici soarta capodoperelor lui Fabergé n-a fost mai blândă. Ouăle imperiale sunt confiscate – alături de întregul tezaur imperial – de bolșevici. În timpul marelui jaf revoluționar, unele s-au și pierdut. Cele care se păstrează (aproape) intacte ajung în seifurile Kremlinului, unde rămân timp de câțiva ani. Reintră în atenția guvernului când Stalin se gândește că ar putea să vândă o parte din ele pentru a-și finanța regimul.
Astfel, 14 din ouăle imperiale sunt vândute, date la schimb pentru valută – și acesta a fost marele lor noroc, căci ajung în Occident, unde li se păstrează mai bine urma. Restul rămân în colecția Kremlinului și sunt puse în valoare abia după prăbușirea regimului sovietic.
Citește și: Caz șocant: Un bărbat a tras cu arma într-o agenție de pariuri de lângă București. Ce s-a întâmplat
Casa Fabergé a creat în total 65 de ouă de Paști: 13 pentru alți clienți și 50 de ouă pentru Romanovi. Acestea din urmă sunt cunoscute drept ouăle imperiale şi, de-a lungul anilor, designul lor a devenit tot mai spectaculos. Fabergé se întrecea pe sine de la an la an, iar maeștrii săi – căci Carl Fabergé realiza doar schițele, nu lucra cu mâna lui obiectele – se străduiau să pună în practică cele mai năstrușnice idei ale maestrului.
Ouăle, o poveste a familiei imperiale
Fiecare ou Faberge are o poveste legată de viaţa familiei imperiale sau celebrează evenimente importante ale vremii Cel mai faimos şi despre care s-a scris cel mai mult este oul realizat în 1897, care celebrează încoronarea ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea.
Coronation Egg, oul de la încoronare, a fost făcut cadou ţarinei, pentru a sărbători încoronarea ţarului. Este de culoare citron, întrucât, la încoronare, ţarina purta o rochie de culoarea galben citron şi în onoarea ei a fost făcut.
Citește și: Prințul Harry, „vizitat” de mama sa după ce a apelat la o femeie „medium”: Ce i-ar fi spus Diana
În interiorul oului se află o copie în miniatură, a trăsurii imperiale pe care ţarul a folosit-o la încoronare. Această trăsură a fost făcută în atelierele lui Faberge, dar sub supravegherea maestrului care crea trăsurile imperiale. Şi el a stat câteva luni în atelierul lui Faberge ca să poată să reproducă exact căruţa imperială. Deşi faima casei Faberge se identifică cu numele lui, Peter Carl Faberge a fost mai mult un vizionar şi un creator, decât un executant de bijuterii.
Perfecţiunea a atins-o şi oul „Standart Yacht”, realizat în anul 1909 din cristal transparent, aur şi email verde. Piesa păstrează macheta vaporului imperial şi este străjuit pe fiecare parte de câte un vultur încoronat.
Citește și: 900.000 de lei pentru două sensuri giratorii amplasate în București. Nicușor Dan: „Rezistă în timp”
Peter Carl Faberge a refuzat să se limiteze la tehnica prelucrării metalelor preţioase. El a făcut din bijuterie o artă şi a reuşit să-şi pună creaţiile între cele mai mari valori ale artei universale, potrivit digi24.ro.
