Cine a inventat savarina, deliciosul desert iubit de români? Un rege în exil, la originea prăjiturii

Cine a inventat savarina, deliciosul desert iubit de români? Populara prăjitură are o poveste frumoasă, cu rădăcini europene și o istorie care se împletește cu rafinamentul cofetăriei clasice.

Originea sa este legată de un rege aflat în exil, de fiica acestuia și patiserul său, dar și de cofetari pricepuți.

Cine a inventat savarina, deliciosul desert iubit de români? Un rege în exil, la originea prăjiturii

A fost iubită și dorită de români încă din vremea comunismului, când o ieșire la cofetărie trebuia să însemne, neapărat, și înfruptarea cu o savarină.

O vreme, după Revoluție, a dispărut, pentru ca să reapară după aceea, dar, adesea, gustul său nu mai era același cu cel știut de dinainte de 1990.

Mai ales când frișa artificială a început să o înlocuiască pe cea naturală, care-i dădea un cu totul alt farmec. Din fericire, ulterior, cel puțin unii dintre cofetari și comercianți de prăjituri au reînceput să revină la rețeta clasică.

Citește și: Care sunt diferențele dintre cozonac și pască ? Printre primele preparate românești din istorie

Una dintre poveștile despre originea savarinei spune că celebra prăjitură este franțuzească, deși numele ei vine dintr-o altă sursî.

În secolul 19, doi patiseri parizieni celebri, Jules Gouffé și fratele său, au creat un desert pe bază de aluat dospit îmbibat în sirop cu rom, inspirat de „baba au rhum” din Polonia, conform cofetaria.capsa.ro.

Numele de „Savarină” provine, în schimb, de la Jean Anthelme Brillat-Savarin (1755–1826), un jurist și gastronom francez renumit, considerat unul dintre întemeietorii eseului gastronomic.

El este autorul cărții „Fiziologia gustului” (Physiologie du goût, 1825), care a apărut cu doar două luni înainte de moartea sa.

Savarinele provin din Franța, dar pe o filieră poloneză - Foto: arhiva

Cofetarii francezi au botezat acest nou desert „Savarin” în onoarea lui, considerându-l un tribut adus pasiunii sale pentru mâncărurile rafinate.

Inițial, savarina avea formă de coroană mare, se tăia felii și se servea cu frișcă și fructe confiate.

Dar o altă poveste despre originea savarinei afirmă ea a fost introdusă în Franța, pe filieră poloneză, de către un monarh în exil, Stanislaus I Leszczyński (1677 – 1766), Rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei, dar și Duce al Lorenei și Conte al Sfântului Imperiu Roman.

Fiica lui, Maria, s-a măritat în 1725 cu Ludovic al XV-lea, fiind urmată la Versailles și de către patiserul său favorit Nicolas Stohrer, care a deschis și o cofetărie la Paris cinci ani mai târziu, potrivit comentator.ro.

Citește și: Desertul iubit de toată lumea poate vindeca gripa. Descoperirea ce ar putea revoluţiona tratamentele

Legenda spune că acesta, fiind chemat să readucă la viață niște prăjituri uscate, a avut idea de a le însiropa cu vin dulce de Malaga, adăugând și niște firișoare de șofran, stafide și crême pâtissière - făcută în bain marie din smântână bătută cu gălbenușuri - , înlocuită mai apoi cu frișcă, mult mai ușor de făcut.

Versiunea de astăzi, așa cum o știm și în România, a apărut în cofetăriile europene la începutul secolului XX, iar la noi a devenit vedetă în perioada interbelică, în special la cofetării precum Casa Capșa sau Fialkowski.

În rețeta clasică românească, savarina este un aluat dospit, copt în forme rotunde, scăldat în sirop cu rom, umplut cu frișcă naturală și ornat cu dulceață de căpșuni sau vișine.

Astăzi, savarina rămâne unul dintre cele mai iubite deserturi de cofetărie din România, păstrându-și farmecul vechi și aura de răsfăț duminical.