În prezent, cafeaua este a doua cea mai comercializată marfă din lume, depăşită fiind doar de petrol, și a devenit un element principal al stilului de viaţă modern.
Originară din Etiopia, cafeaua a călătorit în jurul lumii timp de secole și a schimbat națiuni întregi și economii.
Descoperă cinci lucruri surprinzătoare despre istoria cafelei:
1. A fost descoperită de capre care dansau
Legenda spune cum Kaldi, un tânăr păstor de capre din Etiopia secolului al IX-lea, a descoperit efectele energizante ale cafelei când și-a văzut caprele sărind atât de frenetic încât păreau că dansau, după ce mâncaseră niște fructe roşii dintr-un mic arbust.
Citește și: Primarul din Corbeanca care a fost reținut de DNA pentru luare de mită, lăsat liber de judecători
Kaldi a povestit întâmplarea starețului unei mănăstiri, iar acesta a venit cu ideea de a usca și fierbe fructele roşii pentru a face o băutură. El a aruncat fructele în foc, de unde aroma inconfundabilă a ceea ce numim astăzi cafea a trecut prin aerul nopții. Boabele prăjite au fost măcinate și dizolvate în apă fierbinte: așa s-a făcut prima ceașcă de cafea din lume.
2. Sfântul din Mocha
O altă poveste spune că, de fapt, cafeaua a fost descoperită pentru prima dată de un șeic pe nume Omar, discipol al misticii sufiste. Aflat în exil, Omar, care era renumit pentru capacitatea sa de a vindeca bolnavii prin rugăciune, a locuit într-o peșteră.
Flămând fiind, într-o zi Omar a găsit nişte fructe roşii pe care a vrut să le mănânce, dar i s-au părut amare.
Le-a prăjit, dar asta le-a făcut şi mai tari. În cele din urmă, a încercat să le fiarbă, rezultând un lichid maroniu parfumat care, într-o clipă, i-a oferit o energie nefirească, care i-a permis să rămână treaz zile întregi.
Citește și: Piatra lui Dan de la Tarnița, comparată de turiști cu peisajele din Vietnam: „Este excepțional”
„Descoperirea lui minunată” a avut un asemenea succes, încât i s-a permis să se întoarcă acasă, în oraşul Mocha, și a fost ridicat la rangul de sfânt, în timp ce cafeaua a început să se răspândească în întreaga lume arabă.
Până în secolul al XVI-lea, cafeaua devenise o băutură foarte populară în Persia, Egipt, Siria și Turcia, reputația sa fiind sporită de mii de pelerini care vizitau în fiecare an sfântul oraș Mecca.
Din Orientul Mijlociu, popularitatea cafelei s-a răspândit curând prin Balcani, Italia și în restul Europei, spre Est până în Indonezia și apoi spre Vest, în America, în mare parte prin intermediul olandezilor.
3. Cafeaua şi intelectualii
Cafeaua a fost o forță atât de puternică încât a schimbat societatea. Ea a fost o băutură preparată şi servită acasă, dar, mai semnificativ, a fost servită și în omniprezentele cafenele publice – qahveh khaneh – care au apărut în sate și orașe din Orientul Mijlociu și din estul Africii.
Aceste localuri publice au devenit în scurt timp locul unde oamenii mergeau să socializeze.
Citește și: Orașul din România unde oamenii trăiesc deasupra a sute de tuneluri: Se foloseau la contrabandă
Băuturile pe bază de cafea și conversația au fost completate de tot felul de alte forme de divertisment: spectacole muzicale, dans, jocuri de șah și, cel mai important, bârfe, certuri și discuții despre noutățile zilei.
Aceste cafenele au devenit curând cunoscute sub numele de „școli ale celor înțelepți”, locul în care oamenii mergeau când voiau să afle ce se mai întâmplă în lume. Aşa s-a stabilit prima legătură dintre cafea și viața intelectuală.
4. O băutură interzisă
Cafeaua, la fel ca alcoolul, a cunoscut perioade de prohibiţie, atrăgând frica, suspiciunea, neliniștea și ipocrizia religioasă. Dacă zeloții din toate religiile s-ar fi unit împotriva cafelei, atunci poate cafenelele din ziua de astăzi nu ar mai fi fost atât de populare.
Consumul de cafea a fost interzis de juriștii și savanții care se întruneau la Mecca în 1511. Liderul acestei mişcări care se opunea cafelei a fost guvernatorul Khair Beg, care se temea că deja celebra băutură va favoriza opoziția împotriva guvernării sale, reunind bărbații în jurul unei ceşti de cafea și permițându-le să discute despre eșecurile sale.
Citește și: Avram Iancu, scăpat de la moarte de fata unui avocat ungur. Cum l-a „fermecat” tânăra de 15 ani
Astfel s-a născut asocierea cafelei cu revoluția. A fost decretată păcat (haraam), iar controversele cu privire la caracterul său psihotrop a făcut ravagii în următorii 13 ani, până când interdicția a fost anulată definitiv în 1524 de un ordin al sultanului otoman Selim I.
Marele Muftiu Mehmet Ebussuud el-Imadi a emis la acel moment o fatwa care a permis din nou consumul cafelei. Guvernatorul din Mecca, Khair Beg, a fost executat la ordinul sultanului, care a proclamat în continuare cafeaua ca fiind sacră.
În Cairo a existat o interdicție similară în 1532, cafenelele și depozitele de cafea din oraş fiind devastate.
5. Băutura diavolului
Nu a durat mult timp până când cafeaua a ajuns în Europa, poposind mai întâi la Veneția prin intermediul celebrilor săi comercianţi. Inițial, cafeaua s-a confruntat cu suspiciunea maselor și prejudecățile religioase, aceleași pe care le întâlnise şi în Orientul Mijlociu și în Turcia.
Veneţieni credeau că era un lichid misterios, exotic și intoxicant. Pentru catolici a fost „invenția amară a Satanei”, care purta pecetea islamului și părea, în mod suspect, un înlocuitor al vinului, aşa că a fost scoasă în afara legii.
Citește și: Urmează să te căsătorești? Iată cinci idei de locații „de vis” pentru nunta ta
Situaţia a fost schimbată de Papa Clement al VIII-lea, care s-a văzut nevoit să intervină în această controversă. După ce a gustat el însuşi cafeaua, Papa a decretat că era într-adevăr o băutură creștină, precum și musulmană.
După ce a gustat din prima sa ceaşcă de cafea, Papa Clement a declarat cu duioșie: „Această băutură a diavolului este atât de delicioasă, ar trebui să înșelăm diavolul botezându-l”. De atunci, cafeaua a fost numită băutura diavolului, potrivit historia.ro.
