Ce era focul grecesc, arma de temut a Imperiului Bizantin? Focul grecesc a fost una dintre cele mai misterioase și letale arme ale Evului Mediu, utilizată de Imperiul Bizantin pentru a apăra capitala Constantinopol și flota sa. Formula lui exactă a rămas necunoscută până azi.
Ce era focul grecesc, arma de temut a Imperiului Bizantin? Formula sa exactă a rămas necunoscută
Focul grecesc a fost echivalentul „aruncătoarelor de flăcări” moderne, ba chiar mai eficient decât acestea, dat fiind că ardea și pe apă.
A fost inventat în timpul domniei împăratului Constantin al IV-lea (668-685), supranumit și Constantin cel Nou, de către Callinicus din Heliopolis, un refugiat evreu vorbitor de greacă care se ajunsese la Constantinopol, după cucerirea Siriei de către arabi.
Callinicus era un expert în chimie și alchimie, iar se spune că el a combinat cunoștințele sale cu rețete mai vechi pentru substanțe inflamabile folosite de grecii și romanii antici.
Citește și: Cine a fost Orban-dacul, care a contribuit la căderea Constantinopolului? Ce a făcut pentru Mahomed?
Imperiul Bizantin era sub amenințarea constantă a arabilor omeyazi, care încercau să cucerească Constantinopolul.
În fața acestui pericol, Callinicus ar fi dezvoltat un amestec incendiar care nu putea fi stins cu apă și care, odată aprins, continua să ardă violent.
Focul grecesc a salvat Constantinopolul de la cucerire de nenumărate ori - Foto: arhiva
Prima utilizare documentată a focului grecesc a fost în 673 d.Hr., când flota bizantină a folosit această armă pentru a respinge asediul arabilor asupra Constantinopolului, conform britannica.com.
Citește și: Cine a fost domnul Moldovei care muta singur un tun? Episodul unic petrecut la teribila sa moarte
Ulterior, arma a fost folosită eficient și de împăratul de Leon al III-lea Isaurul împotriva unui atac arab, în 717, precum și de Romanus I Lecapenus împotriva unei flote ruse, în secolul al X-lea.
Focul grecesc, folosit prima oară în anul 673 d.Hr
Eficiența sa în luptă, în special în bătăliile de pe mare, a fost citată drept unul dintre motivele principale ale supraviețuirii îndelungate a Imperiului Bizantin în fața multor inamici.
Substanța putea fi aruncată în oale sau descărcată din tuburi; se pare că lua foc spontan și nu putea fi stinsă cu apă.
Era atât de eficientă încât bizantinii au transformat formula sa într-un secret absolut, transmițând-o doar unor selecte familii de artizani imperiali și a rămas necunoscută până azi.
Deși rețeta exactă a focului grecesc s-a pierdut în timp, se presupune că acesta conținea o combinație de petrol rafinat, naftă, sulf, rășini și var nestins. Varul nestins reacționa violent cu apa, ceea ce explica de ce focul grecesc continua să ardă chiar și pe mare.
Focul grecesc era lansat cu ajutorul unor dispozitive speciale, asemănătoare cu aruncătoarele de flăcări, montate pe navele bizantine.
Citește și: De ce moneda națională se numește leu? Ce erau „românii”, banii care ar fi putut să-l înlocuiască?
De asemenea, era transportat în vase ceramice care erau aruncate asupra inamicului, similar grenadelor incendiare. Unele relatări istorice sugerează că existau chiar și săgeți și catapulte care puteau lansa focul grecesc.
Astăzi, focul grecesc rămâne un mister al istoriei militare, o dovadă a ingeniozității bizantinilor și a impactului pe care o tehnologie secretă o poate avea asupra destinului unui imperiu.
