Într-un studiu publicat luni în Nature Climate Change, cercetătorii au analizat cea mai mare ameninţare cu care se confruntă în prezent urşii polari: dispariţia progresivă a habitatului lor, banchiza, locul în care vânează focile, esenţiale pentru alimentaţia lor.
Acest carnivor, care trăieşte în regiunile arctice unde temperaturile pot scădea până la minus 40 de grade Celsius în timpul iernii, este capabil să postească timp de mai multe luni, în special vara, când banchiza se topeşte în fiecare an.
Însă, odată cu încălzirea globală, de două ori mai rapidă în Arctica, absenţa gheţii durează din ce în ce mai mult. Incapabili să găsească în mediul lor alte surse de hrană la fel de bogate în substanţe nutritive precum focile, din ce în ce mai mulţi urşi flămânzi se aventurează deja departe de teritoriul lor, aproape de zonele locuite.
Topirea banchizei este o provocare în special pentru femele, care se împerechează toamna şi nasc în timpul iernii. ”Atunci trebuie să prindă destule foci pentru a stoca suficientă grăsime şi a produce îndeajuns de mult lapte pentru a-şi hrăni puii pe tot parcursul verii”, a explicat pentru AFP Steven Amstrup, unul dintre autorii studiului şi om de ştiinţă în cadrul organizaţiei Polar Bears International.
”Estimând greutatea maximă şi minimă a urşilor şi modelând consumul lor de energie, am calculat numărul maxim de zile de post pe care le poate suporta un urs polar înainte ca rata de supravieţuire a adulţilor şi a puilor să înceapă să scadă”, a declarat Peter Molnar de la Universitatea din Toronto.
Spre exemplu, un mascul din subpopulaţia din Golful Hudson care cântăreşte cu 20% sub greutatea normală la începutul postului va supravieţui doar 125 de zile, comparativ cu 200 în prezent.
Cei circa 25.000 de urşi polari sunt împărţiţi în 19 subpopulaţii distincte în Canada, Alaska, Siberia, Svalbard şi Groenlanda, unele dintre ele fiind puţin cunoscute.
Cu toate acestea, dacă emisiile de gaze cu efect de seră continuă în acelaşi ritm ca în prezent, ”reducerea ratei de reproducere şi de supravieţuire va pune în pericol persistenţa a aproape tuturor subpopulaţiilor până în 2100”, au concluzionat cercetătorii. Poate cu excepţia celei de pe Queen Elizabeth Islands, după cum remarca Steven Amstrup.
Chiar dacă încălzirea ar fi limitată la 2,4 grade Celsius în comparaţie cu valorile din era preindustrială – cu aproape jumătate de grad peste obiectivul Acordului de la Paris – acest lucru ”nu ar garanta salvarea urşilor polari pe termen lung”, a insistat omul de ştiinţă.
Planeta s-a încălzit cu peste 1 grad Celsius după era preindustrială, antrenând deja o multiplicare a valurilor de căldură, secetelor sau inundaţiilor. Şi în timp ce angajamentele actuale ale statelor vor conduce la o lume cu 3 grade Celsius mai caldă, aceste evenimente meteorologice extreme se vor înrăutăţi cu fiecare jumătate de grad suplimentar.
