Reîncarnarea, aproape de a fi dovedită? Studiul despre viețile anterioare care i-a bulversat pe cercetători

Numeroase persoane cred în conceptul de reîncarnare, ideea că oamenii care mor se vor naște din nou tot în această lume. 

Deși nu există dovezi științifice ferme care să sugereze că acest lucru se întâmplă cu adevărat – și nici cu privire la ce se întâmplă cu conștiința noastră după ce murim – studiul reîncarnării și al credințelor noastre despre ea reprezintă în continuare un interes serios pentru cercetarea științifică. 

Timp de decenii, cercetătorii au investigat ceea ce este cunoscut sub numele de Cazuri de Tip Reîncarnare (CORT) – situații în care oameni, în special copii, par să raporteze amintiri și detalii din viața altcuiva. 

Reîncarnarea, posibila explicație pentru amintirile despre viețile anterioare

Încă din anii 1960, cercetătorii de la Divizia de Studii Perceptuale a Universității din Virginia au colectat informații despre mii de astfel de cazuri ciudate, reprezentând cea mai mare bază de date de acest tip. 

Acum, o nouă analiză a acelei colecții de date a dezvăluit un tipar frapant în aceste episoade misterioase. 

În cazurile în care persoana decedată identificată a murit brusc sau pe neașteptate, „timpul de pauză” (intermission time) – adică perioada dintre decesul acesteia și nașterea copilului care își amintește viața ei – a fost semnificativ mai scurt decât în cazurile în care moartea nu a fost neașteptată. 

Concluziile, publicate în revista Psychology of Consciousness: Theory, Research, and Practice, nu pot fi explicate cu adevărat, spun cercetătorii, conform Science Alert.

Citește și: La 90 de ani, Dalai Lama își anunță urmașul. Succesorul său se va naște în afara Chinei. Cum e ales?

„Acesta este cel mai amplu studiu sistematic realizat până în prezent asupra tiparelor temporale în amintirile raportate din viețile anterioare”, declară autorul principal și cercetătorul în neuroștiințe cognitive Saeedeh Sadeghi de la Universitatea din Virginia. 

„Cazurile individuale pot lăsa loc pentru diferite interpretări, dar tiparele identificate în numeroase cazuri sunt mult mai greu de explicat ca fiind exagerări, fantezii sau invenții.” 

În studiul lor, cercetătorii au analizat fiecare caz din arhiva CORT a Diviziei de Studii Perceptuale în care investigatorii au reușit să identifice o persoană decedată cu nume (numită „Persoana Anterioară”), a cărei viață și detalii biografice corespundeau cu declarațiile colectate de la copiii care se presupune că își aminteau lucruri despre viața acelei persoane.

Investigatorii instruiți au realizat interviuri detaliate cu mai mulți informatori pentru fiecare caz, cum ar fi copilul, părinții, rudele apropiate și, uneori, prietenii de familie și vecinii. 

Aceștia au evaluat sistematic dovezi din surse multiple pentru a explora explicațiile convenționale ale declarațiilor copilului, precum și posibilitatea unora anormale. 

Cercetătorii au analizat 1.678 de cazuri care implicau o Persoană Anterioară identificată oficial și au descoperit că valoarea mediană a timpului de pauză a fost de 16 luni în rândul celor 1.319 cazuri care aveau date disponibile privind timpul scurs.

Ce este o Persoană Anterioară?

Cu toate acestea, cu cât moartea a fost mai neașteptată – fie din cauza unui accident, a violenței sau a unei crize medicale subite – cu atât timpul de pauză a avut tendința de a fi mai scurt:

• În cazurile în care moartea a fost complet neașteptată, timpul median de pauză a fost de doar 12 luni;
• Acest lucru reflectă o reducere de aproximativ 43% față de decesele cele mai anticipate, unde media a fost de 21 de luni.

Mai mult, efectul s-a menținut chiar și atunci când cercetătorii au luat în calcul o serie de alți factori, inclusiv calitatea informațiilor verificate, nivelul de acuratețe al declarațiilor copiilor, cunoștințele anterioare dintre familii, statutul social și credințele religioase. 

Citește și: Un copil mongol născut în SUA, nou lider spiritual al budismului tibetan, spre disperarea Chinei

„Efectul a persistat chiar și după ce am controlat mai mulți factori culturali și psihologici, fiind de fapt mai puternic în familiile ale căror religii nu susțineau reîncarnarea. Aceste rezultate nu susțin ideea că credințele sociale determină acest tipar”, spune psihologul social Philip Cozzolino de la Universitatea din Virginia.

Desigur, nimic din toate acestea nu ar trebui privit ca o dovadă că reîncarnarea a avut loc în mod cert în aceste situații. 

Cercetătorii recunosc că intensitatea asocierii observate a fost modestă, caracterul neașteptat al morții explicând doar aproximativ 2–3% din variația timpului de pauză. 

Totuși, faptul că tiparul este vizibil în date este greu de explicat, spun oamenii de știință, menționând că nu este un lucru ce poate fi justificat prin mecanisme psihosociale existente.

„Descoperirea remarcabilă nu este aceea că circumstanțele morții prezic puternic timpul de pauză, ci faptul că îl prezic de la bun început – în ciuda absenței unui mecanism convențional stabilit care să le coreleze pe cele două”, explică echipa. 

Deși mecanismul științific lipsește, cercetătorii observă că multe tradiții culturale și religioase din întreaga lume sunt impregnate cu concepte care consideră că decesele neașteptate lasă „treburi neterminate” din partea celui decedat. 

„Într-un număr de tradiții orientate spre reîncarnare – inclusiv structurile hinduise, budiste și cele ale indigenilor din America de Nord – o moarte bruscă sau prematură poate lăsa intenții, atașamente sau obligații nerezolvate, creând un impuls mai puternic către renaștere”, scriu cercetătorii.

Chiar și în afara ariei credinței în reîncarnare, multe culturi privesc persoanele care mor violent sau brusc ca rămânând mult mai strâns conectate cu lumea celor vii.

Nu se știe încă dacă acest gen de credințe culturale influențează cumva tiparele observate în amintirile raportate din viețile anterioare, dar cercetările viitoare asupra acestui fenomen ciudat ar putea oferi răspunsuri. 

Citește și: VIDEO „Iisus din Siberia”, condamnat la 12 ani de închisoare. De ce e acuzat autoproclamatul Mesia?

„Este aceasta o dovadă a ceva metafizic? Datele sunt observaționale și avem grijă să rămânem agnostici în privința mecanismului”, declară Sadeghi. 

„Ceea ce pot spune este că tiparul este real în date și nu poate fi explicat cu ușurință prin factorii culturali și psihologici pe care i-am examinat – ceea ce, pentru mine, este un motiv de a continua să căutăm, nu de a privi în altă parte