Cercetătorii au descifrat în sfârșit tăblițele cuneiforme vechi de 4.000 de ani, descoperite acum mai bine de 100 de ani într-un loc aparținând Irakului de astăzi. Tăblițele descriu modul în care unele eclipse de lună sunt semne prevestitoare de moarte, distrugere și ciumă.
Cele patru tăblițe de lut „reprezintă cele mai vechi exemple de compendii de prevestiri de eclipse lunare descoperite până în prezent", au scris Andrew George, profesor emerit la Universitatea din Londra, și Junko Taniguchi, cercetător independent, într-un articol publicat recent în Journal of Cuneiform Studies.
Citește și: Substanţa extraordinar de toxică folosită de un mare artist pentru a-şi picta capodopera
Autorii tăblițelor au folosit ora nopții, mișcarea umbrelor și data și durata eclipselor pentru a face preziceri. Eclipsa de Lună are loc atunci când Luna, în mișcarea ei în jurul Pământului, intră în umbra acestuia.
De exemplu, o prezicere spune că dacă „o eclipsă începe din centrul Lunii deodată și se termină repede: un rege va muri, Elamul va fi distrus".
Elam era o zonă din Mesopotamia în Iranul de astăzi. O altă prezicere spune că dacă „o eclipsă începe în sud și apoi se limpezește: Subartu și Akkad vor cădea", ambele fiind regiuni ale Mesopotamiei la acea vreme. O altă prezicere spune: „O eclipsă în ceasul de seară înseamnă ciumă".
Citește și: Zilele pe Pământ ar urma să se scurteze. Tendința misterioasă descoperită de oamenii de știință
Este posibil ca astrologii antici să se fi folosit de experiențele trecute pentru a determina ce semne prevesteau eclipsele, conform unui articol al Live Science.
„Originea unora dintre semnele prevestitoare ar fi putut fi o experiență reală - observarea unui semn urmat de o catastrofă", a declarat George pentru Live Science. Cu toate acestea, majoritatea prezicerilor au fost probabil determinate printr-un sistem teoretic care lega caracteristicile eclipsei de diverse preziceri, a observat el.
Tăblițele cuneiforme provin probabil din Sippar, un oraș din ceea ce este acum Irakul. În momentul în care tăblițele au fost scrise, Imperiul Babilonian înflorea în anumite părți ale regiunii. Tăblițele au intrat în colecția Muzeului Britanic între 1892 și 1914, dar nu au fost traduse integral până acum.
Încercarea de a prezice viitorul
În Babilon și în alte părți ale Mesopotamiei, oamenii credeau cu tărie că evenimentele cerești puteau prezice viitorul.
Oamenii credeau că „evenimentele de pe cer erau semne codificate plasate acolo de zei ca avertismente despre perspectivele viitoare ale celor de pe Pământ", au scris George și Taniguchi în articol. „Cei care îl sfătuiau pe rege supravegheau cerul nopții și își potriveau observațiile cu prezicerile existente pe baza astrelor”.
Regii din Mesopotamia nu se bazau doar pe aceste eclipse pentru a prezice ceea ce urma să se întâmple.
Citește și: Misterul „Culoarului cancerului”, zona unde zeci de oameni se îmbolnăvesc anual. Ce s-a descoperit?
„Dacă prezicerea asociată cu un anumit semn era amenințătoare, de exemplu, <<un rege va muri>>, atunci se efectua o anchetă oraculară prin extispiciu (cercetare a măruntaielor animalelor pentru prezicerea viitorului) pentru a determina dacă regele era într-un real pericol", au scris George și Taniguchi.
În cazul în care măruntaiele animalelor sugerau că există un pericol, oamenii credeau că pot efectua anumite ritualuri care ar putea anula prezicerile rele, contracarând astfel forțele răului care se aflau în spatele acestora, au scris George și Taniguchi. Astfel, chiar dacă prezicerile erau rele, oamenii tot credeau că viitorul prezis putea fi evitat.
