O româncă din Dublin boxează pentru Olimpiada de la Tokyo

DE Mihai Duță | Actualizat: 19.05.2019 - 22:49

Carmen Mavrodin face box de la 11 ani. Atunci, tatăl ei a luat-o de-o aripă și a dus-o la sală, cu toată împotrivirea ei. Dar, din acel moment, a început să iubească boxul, un sport extrem de greu. Acum are o vitrină de medalii și un vraf de diplome.

SHARE

Tatăl ei, Vali Mavrodin, a jucat rugby în tinerețe și a fost mereu un iubitor al sportului. A plecat în Irlanda acum 21 de ani. S-a căsătorit cu o irlandeză și acum au 5 copii, două fete și trei băieți. Fata cea mare, Carly, a făcut și ea box, dar acum sora ei Carmen este în prim-plan. Cel mai mare dintre băieți, Sean, are 11 ani și practică același sport de la 6 ani.

Carmen s-a remarcat în sporturile de contact chiar la școală, la meciurile de gaelic football, un sport dur, o combinație între rugby și fotbal.

„Îi tăvălea de nu se vedeau pe colegii de școală la gaelic football și atunci m-am gândit că aș putea să o duc la box. Părea că are tot ce-i trebuie pentru acest sport. Rezultatele aveau să confirme acest lucru“, spune Vali, care acum este antrenor cu pregătirea fizică la clubul la care boxează fiica sa.

„Era într-o duminică, eram aranjată să ies în oraș. N-am vrut să merg la box, dar, odată ce am ajuns în sală, nu am vrut să mă mai las. Îmi place că îmi petrec mai mult timp cu tati, că suntem împreună. El muncește foarte mult și altfel nu am fi fost atât de mult unul lângă altul“, a explicat emoționată Carmen pentru Newsweek România. 

E o domnișoară cochetă, n-ai crede că face box și că în ring este ca un tigru. Am stat de vorbă seara târziu, după antrenament.

Medaliile câștigate de Carmen Mavrodin

 

Program de profesionist

Primul meci l-a avut la câteva luni după ce se apucase de box, a fost unul demonstrativ. „Eu aveam 60 de kg și am boxat cu o fată care avea 75 de kilograme. A fost greu, dar mi-a plăcut. După câteva meciuri am prins încredere și nu am mai avut probleme“, povestește Carmen.

Programul ei este la fel ca al unui sportiv profesionist. Se trezește la 7:00, pleacă la școală și se întoarce acasă după-amiaza la patru. Se odihnește puțin, apoi ia trenul și merge la antrenament. Pe la nouă este, în sfârșit, acasă. Face un duș și adoarme frântă. Acesta e programul zilnic. Antrenament are și sâmbăta, doar duminica e liberă. S-a și angajat și lucrează o zi pe săptămână, pentru că așa fac mai toți tinerii de vârsta sa. Am văzut câteva poze cu ea și prietenul ei. Am întrebat-o când au timp să se vadă. S-a înroșit puțin și a început să râdă. 

Sunt colegi de școală, și se văd mai mult acolo sau în weekend câteodată, pentru că ea se antrenează serios. În puținul ei timp liber, mai merge la câte un mall sau prin oraș cu mama sa.
Altfel nu prea iese din casă, pentru că pur și simplu nu mai are energie. „Plec doar la culcare“, îmi spune în glumă.

Merge bine și cu școala, dar anul viitor va fi unul greu, pentru că urmează bacalaureatul. Sportivii care participă cu succes la competițiile interna­ționale primesc burse școlare. Face meditații la matematică, pentru că de rezultatele pe care le va obține la anul depinde viitorul ei.

Nivel sportiv ridicat cu antrenori voluntari

Carmen îi dă sfaturi fratelui ei, Sean,  în timpul unui meci de campionat

 

În Irlanda sunt foarte multe cluburi de box. În Dublin e cel puțin o sală în fiecare cartier. „Nivelul e foarte ridicat. Dacă e să facem o comparație cu Bucureștiul, aici Crângașiul are un club, Giuleștiul are un club, 1 Mai un altul și tot așa. Sportul este subvenționt de stat în Irlanda, dar există și o contribuție modică de câțiva euro pe lună. Toți banii strânși sunt folosiți pentru echipamentul și deplasările copiilor. Atunci când sunt cheltuieli mai mari, sunt găsiți sponsori imediat. Părinții, antrenorii, autoritățile, dar și firmele sunt gata mereu să ajute, sunt gata mereu să facă ceva pentru comunitate“, a povestit Vali. 

Aceste lucruri nu le aud prima dată când vine vorba despre sprijinul pe care comunitățile îl acordă cluburilor sportive din străinătate. Vali se ocupă acum cu pregătirea fizică a copiilor de la clubul pentru care boxează Carmen. O face benevol, la fel ca mulți alții. Acolo, fiecare părinte ajută cu ce poate.

Mai sunt încă cinci - șase antrenori în permanență la Bay City Boxing Club, acolo unde se antrenează copiii familiei Mavrodin. Toți fac voluntariat. De altfel, pe la 17 - 18 ani, sportivii sunt trimiși la școala de antrenori pentru a putea mai târziu să ajute clubul de la care au plecat. Chiar și Carmen spune că își dorește să antreneze copii la un moment dat. Acolo, fiecare se simte dator să întoarcă serviciul făcut de comunitate.

Se gândește că ar putea boxa pentru România

Între timp, Carmen a ajuns în camera cu trofee. Ia câte o medalie în mână și‑mi spune: aici am câștigat un turneu în Anglia, aici am învins o lituaniancă în Suedia, aici am primit premiul pentru cel mai bun tânăr sportiv și tot așa. Are o colecție impresionantă pentru o fată de 17 ani.

Am întrebat-o dacă s-a gândit să boxeze pentru România. Mi-a spus că da, și a început să-mi explice și motivul. Pe lângă multele bucurii, a avut parte și de dezamăgiri în Irlanda. Nu poate uita o finală în care și-a dominat clar adversara care era în lacrimi la ultimul gong. Știau amândouă cine câștigase meciul. Dar arbitri au luat o decizie împotriva tuturor evidențelor. „Atunci am vrut să mă las. Mi s-a părut o nedreptate prea mare. Toți mă văzuseră învingătoare, mai puțin arbitrii. Muncisem foarte mult, am fost foarte dezamăgită. Dar am trecut peste acest lucru. Am stat acasă o săptămână, apoi m-am dus din nou la sală“, își amintește Carmen. 

De asta se gândește să vină în România.  

 

Iubește litoralul românesc

Carmen Mavrodin, alături de prietenul ei, într-una  dintre puținele zile libere

 

Vali este încă puternic legat de România, are o casă la câțiva kilometri de București, unde vine destul de des.

Și Carmen e îndrăgostită de România. Spune că pentru ea nu ar exista vacanța de vară dacă nu ar veni la casa lor de la țară. Îi place și litoralul, unde se simte atât de bine pentru că este cald și poate face baie în apa mării, ceea ce e mai greu în Irlanda.

Inițial, am vrut să vorbesc cu ea într-o duminică, singura ei zi liberă. N-am reușit, pentru că în acea zi erau 20 de grade Celsius la Dublin și toată lumea era la plajă. Așa vreme bună nu se întâlnește prea des în Irlanda. În aceeași zi, la București erau 30 de grade. Nu erau prea mulți români la plajă, pentru că așteptau să se mai încălzească.

A luptat și cu băieți

Carmen, împreună cu tatăl ei,  Vali Mavrodin

 

Antrenamentele sunt dintre cele mai diverse pentru un sportiv de performanță.

„Eu m-am ocupat mereu de pregătirea ei fizică. Ea e printre cele mai bine pregătite sportive ale clubului. Unui copil trebuie să îi aduci ceva nou ca să nu se plictisească, trebuie să aduci câte ceva și din alte sporturi. Când e o zi frumoasă mergem pe plajă sau la munte, nu doar în sală. Mai jucăm și baschet, facem activități diverse“, explică Vali Mavrodin.

Carmen a boxat mereu cu adversare mai mari de vârstă și a făcut sparring chiar și cu băieți. A luptat la mai multe categorii, de la 57 de kg la 63 de kg. Știe că unul dintre cei mai mari adversari ai unui boxer este cântarul. La 57 de kilograme, a simțit că are mai multă viteză, dar nu a avut forță prea mare în lovituri. Așa că va concura la 63 de kg, unde speră să câștige prin KO. Aici există însă riscul de a întâlni adversare mult mai înalte, cu o alonjă și o forță care ar putea s-o pună în dificultate.

„Când mergi la o categorie mai mare, trebuie să îți faci foarte bine lecțiile. Să știi dinainte peste ce adversari poți da, pentru că poți avea surprize mari“, spune Vali Mavrodin.

Carmen boxează acum pentru Dublin și Leinster și se antrenează cu lotul național al Irlandei. Visul ei este să participe la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020, după care ar vrea să treacă la profesionism.

„A fost la câteva meciuri de MMA, le-a câștigat pe toate numai pe brațe, chiar dacă a luptat și cu băieți. Nu mai scăpam de organizatori după aceea. M-au tot sunat. Dar ea vrea să facă box, așa că mergem mai departe cu acest sport“, spune tatăl lui Carmen.

În iunie, fata va merge la un nou turneu organizat în Anglia, de unde speră să se întoarcă învingătoare. 

CV Carmen Mavrodin

 Vârsta:
      
17 ani

 Categorii:
      
57 kg, 60 kg, 63 kg

 Campioana Irlandei 2014

 Campioana Dublinului 2015, 2016, 2017

 Medalie de aur și Best Youth la Golden Girl Championships  Suedia 2015

 Opt turnee câștigate pentru echipa Dublinului

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2019 NEWS INTERNATIONAL S.A.