David Popovici, marele campion al României la nataţie, deţinătorul titlului olimpic la 200 metri liber şi medaliat cu bronz la 100 metri liber, abia a împlinit 20 de ani, dar se gândește deja la ce va face după ce își va încheia cariera.
Citește și: David Popovici, campionul României la natație, împlinește 20 de ani. La ce vârstă s-a apucat de înot
Fenomenalul înotător român David Popovici se gândește deja la retragere. Ce planuri de super-om are
Fenomenalul înotător român a declarat că, atunci când se va retrage din activitate, dorește să înfiinţeze un centru de dezintoxicare pentru persoanele cu adicţii şi să aibă propriul bazin de înot în care să înveţe câţi mai mulţi copii să înoate.
”Sunt două businessuri pe care aş vrea să le fac după ce mă retrag: Mi-ar plăcea să existe la noi în ţară, nu ştiu cât e de posibil să vină din domeniul privat toate fondurile, e nevoie şi de ajutorul statului, un centru de dezintoxiare real, pentru că nu avem un centru şi un program real, pentru cei cu adicţii grele sau uşoare, fie că e vorba de jocuri de noroc, băutură, droguri.
Mi-ar plăcea să mă ocup de aşa ceva, să ajut, e foarte important, nu se vorbeşte mai deloc la noi în ţară, şi sunt foarte mulţi oameni afectaţi. Cei mai mulţi pleacă din ţară pentru astfel de dependenţe, pentru că sunt centre mai bune în Europa, dar nu toată lumea are fonduri.
Citește și: CTP: „Năstase, Hagi și Nadia, la un loc nu fac cât David Popovici din punct de vedere intelectual”
Şi mi-aş mai dori să avem cât mai puţin copii înecaţi la mare în fiecare an. Mi-ar plăcea să am bazinul meu, fundaţia mea, sî învăţ copiii să înoate, să ştie să nu se înece, să se poate duce la mare, la ştrand şi părinţii să nu stea cu stresul că îi ia un val.
Astea sunt două idei, două drumuri pe care vreau să le urmez în viitor”, a declarat Popovici, potrivit News.ro.
Taelntul fără muncă nu face nimic
David Popovici a mai spus că uneori se întreabă dacă a meritat tot efortul pentru a ajunge unde este acum.
”Şi eu am avut un vis, am avut un plan şi eu am o echipă. Cred că fiecare dintre noi avem un vis şi ştim că nu e suficient doar să-ţi doreşti.
De mic, mulţi au remarcat talentul pe care îl aveam. Dar, mi-am dat seama repede că trebuie să muncesc, să muncesc mai mult decât alţii.
Mă consider unul dintre cei norocoşi, am avut alături de mine familie, prieteni, colegi, parteneri, colaboratori. Ei m-au ajutat să ajung omul care sunt şi de care sunt destul de mândru.
Întrebarea pe care mi-o pun şi al cărei răspuns încerc să-l găsesc este dacă a meritat tot efortul să ajung unde sunt.
Ok, sunt primul şi al treilea la probele la care am evoluat. Acum înţeleg că deşi a fost greu, cu siguranţă a meritat.
Din nou, nu contează cât de talentat eşti, nu ai cum să reuşeşti fără oamenii potriviţi, fără sprijin.
Eu trebuie să-mi văd de felia mea, devenind tot mai bun în înot, pentru că perfecţionându-mi munca, pot să-i inspir pe alţii.
Dacă ar fi ceva ce mi-aş dori şi eu, dar învăţ să mă adaptez la noua mea viaţă, ar fi să mă plimb liniștit prin parc sau pe stradă.
Nu sunt agasat, să fie clar, dar uneori când vin 100-200 de oameni la tine şi îţi cer poze sau autografe, e obositor. Și la un moment dat trebuie să refuz.
Ok, astea nu sunt probleme reale. Doar că pentru mine, de când sunt mai cunoscut, este o problemă când vreau să mă relaxez sau să mă plimb prin locuri adevărate.
De abia de două-trei săptămâni am învăţat că pot să refuz, eram stresat să nu creadă lumea că sunt arogant, nesimţit, dar reacţia a fost: ok...aşa că mi s-a luat o piatră de pe inimă.
Astea nu sunt probleme reale, ci cele pe care le-am menţionat mai devreme, cu drogurile, sau cu numărul copiilor sau al oamenilor care se îneacă”, a mai spus campionul olimpic de doar 20 de ani.
