Taxa pe moștenire: Cât te costă lenea de a nu face succesiunea la timp și capcana blocajului între rude
Ghidul succesiunii, pe înțelesul tuturor. De ce termenul de 2 ani este o bombă fiscală pentru buzunar, ce documente îți cere notarul la dosar și cum deblochezi moștenirea, dacă o singură rudă refuză să semneze actele necesare.
Pentru a evita taxa suplimentară către stat, succesiunea trebuie finalizată în maximum 2 ani de la deces; depășirea acestui termen atrage un impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile, calculat conform grilei notariale.
Diferența dintre primele 6 luni și termenul de 2 ani nu ține de costul taxelor, ci de dreptul de opțiune succesorală, intervalul de 6 luni nemaifiind criteriul fiscal principal, deoarece noul Cod Civil a extins dreptul de acceptare a moștenirii la un an.
Dacă un singur moștenitor refuză să semneze sau să vină la notar, procedura notarială se blochează instant, iar singura cale de rezolvare rămâne un proces intentat în instanță.
Taxa pe moștenire: Cât te costă lenea de a nu face succesiunea la timp
Ghidul succesiunii este în realitate, dacă privim lucrurile în ansamblu, despre costuri, acte și războaie de familie. Şi despre mitul celor 6 luni și realitatea de 2 ani.
Anume, în spațiul public circulă ideea greșită că succesiunea trebuie făcută în 6 luni, pentru a fi ieftină. Ori, din punct de vedere fiscal, pragul critic este de 2 ani de la data decesului, nu de 6 luni.
Citeşte şi: Văduva lui Steve Jobs a cheltuit aproape jumătate din moștenirea sa. Pe ce a dat banii?
Dacă închei procedura la notar, în acest interval, ești scutit complet de impozitul datorat către stat. Dacă treci fie și cu o singură zi peste termenul de 2 ani, statul îți aplică o taxă de penalizare.
Aceasta este un impozit de 1%, calculat direct la valoarea activului net imobiliar (case, apartamente, terenuri). La un apartament evaluat la 100.000 de euro, întârzierea te costă 1.000 de euro - taxă pură de stat, pe lângă onorariul datorat notarului.
Dreptul de opțiune s-a extins la un an
Cele 6 luni reprezentau în vechiul Cod Civil termenul în care trebuia să declari dacă accepți sau nu moștenirea. Legislația actuală a extins acest termen de opțiune succesorală la un an de la deces.
În acest interval de 12 luni, moștenitorii trebuie să își exprime opțiunea (expres, prin act notarial, ori tacit, prin fapte ce denotă posesia bunurilor).
Citeşte şi: Doi frați au aflat șocul vieții când au primit testamentul. Cine a câștigat moștenirea
Dacă nu faci acest pas în primul an, riști să fii considerat străin de moștenire, iar celelalte rude îți pot lua partea legal, fără ca tu să mai poți ridica pretenții la împărțeală.
Onorariul notarului nu are reduceri
Spre deosebire de impozitul de stat, care apare doar după 2 ani, onorariul notarial se plătește întotdeauna, indiferent dacă dezbați succesiunea a doua zi sau după un deceniu.
Acest tarif este reglementat prin ordin de ministru și se calculează procentual, în trepte, raportat la valoarea totală a bunurilor lăsate de defunct (grilele notariale).
Taxele notariale nu se negociază, nu se reduc dacă te grăbești și se împart proporțional între toți moștenitorii care primesc cote din avere.
Dosarul cu acte: cum faci să fie fără erori
Pentru a deschide dosarul succesoral, ai nevoie de un pachet masiv de documente originale. Piesa centrală este certificatul de deces, însoțit de actele de stare civilă ale moștenitorilor (certificate de naștere, de căsătorie) care atestă legătura de rudenie.
Pe componenta de avere, notarul îți va cere titlurile de proprietate (contracte de vânzare, donație, titluri de proprietate pentru terenuri), certificate fiscale de la Direcția de Taxe și Impozite Locale, care să arate zero datorii, extrase de carte funciară și certificate de acționar sau extrase de cont, dacă există bani în bănci.
Iată mai jos actele necesare.
Acte de stare civilă: certificat de deces al defunctului; certificate de naştere moştenitori; certificate de căsătorie; acte de identitate (buletin/CI).
Acte de proprietate (masă succesorală): contracte de vânzare-cumpărare / acte de donație / titluri teren; certificat de atestare fiscală (ITL); extrase de cont / titluri de valoare.
Sabotajul din familie. Refuzul semnăturii
Procedura în fața notarului este una exclusiv amiabilă. Ea funcționează doar dacă există armonie totală. Dacă un singur moștenitor refuză să se prezinte, nu vrea să semneze sau nu este de acord cu masa succesorală ori cu împărțirea cotelor, notarul își declină competența.
El eliberează o încheiere de suspendare a procedurii notariale. Din acel moment, biroul notarial se închide, iar dosarul se mută obligatoriu pe masa judecătorilor, transformându-se într-un proces civil de partaj succesoral.
Instanța. Timp pierdut și costuri explodate
Odată ajuns în instanță, procesul de moștenire devine o gaură neagră pentru bugetul familiei. Timpul de soluționare sare rapid de la câteva săptămâni (cât dura la notar) la 2-4 ani de termene și expertize. Costurile explodează: apar taxe judiciare de timbru, calculate la valoarea bunurilor.
Onorarii de mii de lei pentru avocați și sume uriașe pentru experții tehnici imobiliari numiți de judecător, ca să evalueze proprietățile. La final, cheltuielile judiciare ajung să înghită o parte semnificativă din valoarea reală a moștenirii disputate.
