Este păcat să refuzi rolul de naș sau de nașă? Răspunsul este cel la care nu te așteptai
Este sau nu păcat să refuzi rolul de naș ori nașă? Un preot ortodox demontează unul dintre cele mai răspândite mituri și explică de ce refuzul nu înseamnă „lepădarea crucii”, ci o alegere responsabilă și asumată.
În multe comunități, rolul de naș sau nașă este privit ca o mare onoare, dar și ca o obligație morală greu de refuzat.
De-a lungul timpului, s-a împământenit ideea că refuzul acestui rol ar fi un păcat sau chiar o „lepădare a crucii”.
Totuși, reprezentanți ai Bisericii vin cu explicații clare care demontează acest mit.
Ce spune Biserica despre refuzul de a fi naș?
Părintele Alexei Filyuk, preot al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, a explicat public că refuzul de a deveni naș sau nașă nu este un păcat și nu contravine canoanelor bisericești.
Citește și 5 „adevăruri dure” despre căsătorie pe care oamenii le învață prea târziu în viață
Potrivit acestuia, nimeni nu ar trebui constrâns să participe la Taina Botezului în această calitate dacă nu se simte pregătit sau nu poate să își asume responsabilitatea, scrie Lifestyle.24tv.ua
Preotul subliniază că rolul de naș nu este unul formal sau simbolic, ci presupune o implicare reală în viața spirituală a finului.
Acceptarea din obligație sau din teamă de judecata socială este greșită și lipsită de sens duhovnicesc.
Mitul „refuzului crucii”
În spațiul est-european există convingerea că a refuza să fii naș înseamnă „a refuza crucea” sau a te lepăda de Hristos.
Părintele Filyuk explică faptul că această expresie este adesea interpretată eronat.
A trăi conform poruncilor lui Dumnezeu, a respecta Evanghelia și a avea o viață morală sunt mult mai importante decât acceptarea unui rol pentru care nu ești pregătit.
Citește și: VIDEO De ce durează mai puține relații în ziua de azi? Când trebuie să ieși dintr-o relație toxica
Refuzul de a fi naș nu echivalează cu renunțarea la credință și nu afectează relația unei persoane cu Dumnezeu.
De ce este importantă responsabilitatea?
Nașul sau nașa au datoria de a ghida copilul pe calea credinței, de a-l sprijini spiritual și, la nevoie, moral.
Acest rol nu ar trebui acceptat din superficialitate sau pentru „a da bine” în fața familiei sau a prietenilor.
Preotul atrage atenția că este mai corect să existe puțini fini, dar îndrumați cu responsabilitate, decât mulți fini față de care nașul nu își asumă nicio obligație reală.
Moderația și sinceritatea sunt esențiale atunci când vine vorba de acest statut.
Cine nu poate fi ales naș sau nașă?
Există reguli clare stabilite de Biserică în privința persoanelor care nu pot deveni nași.
În primul rând, părinții biologici ai copilului nu pot îndeplini acest rol, deoarece relația spirituală creată prin Botez trebuie să fie diferită de cea de rudenie.
De asemenea, un bărbat și o femeie căsătoriți nu pot fi nași împreună, întrucât între nași nu trebuie să existe o relație conjugală.
Nu sunt recomandate nici persoanele care suferă de boli mintale, deoarece nu pot oferi îndrumare spirituală constantă.
Călugării și călugărițele nu ar trebui invitați să fie nași, întrucât și-au dedicat viața unei alte forme de slujire religioasă.
Există restricții de vârstă?
Da, Biserica impune și limite de vârstă pentru nași. O fată nu poate deveni nașă înainte de vârsta de 14 ani, iar un băiat nu poate fi naș înainte de 15 ani.
Abia după această vârstă o persoană este considerată suficient de matură pentru a-și asuma responsabilitățile spirituale față de un fin.
Refuzul de a fi naș sau nașă nu este un păcat, ci poate fi o dovadă de maturitate și responsabilitate.
Biserica încurajează asumarea acestui rol doar de către cei care sunt pregătiți sufletește și conștienți de importanța sa, nu de către cei care acceptă din presiune socială.
