Majorarea salariului de bază nu garantează majorarea venitului salarial real, se arată într-o analiză realizată de Federația ”Solidaritatea Sanitară”. În forma analizată, proiectul poate produce scăderi nominale pentru o parte dintre angajaţi şi pierderi reale de putere de cumpărare pentru o categorie mult mai largă.
Federaţia "Solidaritatea Sanitară" din România atrage atenţia că proiectul noii legi a salarizării, în forma analizată de angajaţi prin Comparatorul de salarii, riscă să fie prezentat public printr-o formulă înşelătoare: creşteri ale salariului de bază care nu se traduc automat în creşteri ale veniturilor lunare totale şi, cu atât mai puţin, în creşteri reale ale puterii de cumpărare.
O analiză realizată de Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Socială "Solidaritatea" (CCDSS), pe 41.592 de simulări salariale efectuate de angajaţii din sănătate, arată că proiectul noii legi a salarizării, în forma comunicată public de Ministerul Muncii la 25 mai 2026, riscă să transforme "creşterile" anunţate în scăderi efective ale veniturilor. Şi aceasta în două sensuri distincte:
- în termeni nominali, chiar şi în cel mai favorabil scenariu de aplicare, unul din cinci angajaţi ar primi mai puţin;
- în termeni reali, creşterea medie a salariului de bază nu acoperă nici măcar inflaţia acumulată din 2024.
Chiar în scenariul cel mai favorabil folosit de Comparator (sporuri pentru condiţii de muncă la nivel maxim) 22,1% dintre simulări indică o scădere nominală a venitului net. Dacă analiza este raportată la inflaţia de 16%, doar 41% dintre simulări acoperă acest prag; restul de aproximativ 59% fie pierd nominal, fie cresc doar aparent, sub nivelul necesar menţinerii puterii de cumpărare.
Citește și Au început lucrările la un spital regional din România. Costă peste 700.000.000 €
În scenariul mediu, considerat mai probabil de analiză, în care sporurile pentru condiţii de muncă sunt acordate la 66% din nivelul maxim, situaţia devine mai severă: aproximativ o treime dintre simulări indică scădere nominală, iar doar 16-20% acoperă inflaţia, în funcţie de raportarea la toate răspunsurile sau la eşantionul ponderat.
O creştere care nu acoperă inflaţia şi care este însoţită de reducerea sporurilor pentru condiţii de muncă, ture, gărzi, noapte şi zile nelucrătoare nu este o creştere reală pentru angajat.
Noua lege trebuie să plece de la venitul total al angajatului şi de la garanţia că nimeni nu pierde în mod real.
Două scăderi ascunse în spatele "creşterilor"
Pentru a înţelege corect situaţia reală este necesară o distincţie pe care proiectul o estompează: o creştere a salariului afişat nu înseamnă automat o creştere a venitului încasat şi cu atât mai puţin o creştere a puterii de cumpărare. Datele indică două categorii de pierderi:
- Scăderea veniturilor nominale. În scenariul cel mai favorabil de interpretare a proiectului (sporuri acordate la nivel maxim), variaţia mediană a venitului net este pozitivă (+12,1%), însă 22,1% dintre angajaţi înregistrează o reducere de venit. Existenţa unui segment consistent de perdanţi tocmai în ipoteza cea mai optimistă este primul rezultat al analizei.
Citește și Au început lucrările la un spital regional din România. Costă peste 700.000.000 €
- Scăderea veniturilor reale. De la ultima majorare salarială (OUG nr. 19/2024, iunie 2024) şi până în prezent, inflaţia cumulată este de circa 16% (15,89%). O creştere reală a venitului apare doar peste acest prag. O majorare medie a salariului de bază de aproximativ 19% se traduce, în termeni reali, în doar +2,7%, iar reducerea concomitentă a sporurilor poate anula complet şi acest câştig.
Cu alte cuvinte, termenul "câştig" folosit în dezbaterea publică se raportează la salariul nominal. Raportat la salariul real, singura măsură relevantă pentru bugetul angajatului, proiectul, în forma analizată, nu generează creşteri.
Câştiguri şi pierderi profund inegale
Chiar şi în ipoteza favorabilă, efectele proiectului sunt distribuite inegal între categoriile de personal. Personalul auxiliar sanitar şi profesiile tehnice subevaluate astăzi (fizicieni medicali, kinetoterapeuţi, psihologi) ar înregistra cele mai mari creşteri nominale, prin ridicarea coeficienţilor de la baza grilei.
La polul opus, personalul TESA şi nemedical este singura categorie aflată, median, în pierdere indiferent de scenariu, iar medicii apar comprimaţi de adoptarea unui raport de ierarhizare de 1:8 în locul celui de 1:12 recomandat de Banca Mondială. Proiectul nu operaţionalizează diferenţierea specialităţilor medicale, deşi aceasta era recomandată în fundamentarea tehnică a reformei.
Pierderea ascunsă: munca în ture, nopţi şi gărzi
Sub media venitului total se ascunde o recompunere a veniturilor: proiectul majorează salariul de bază, dar reconfigurează componentele variabile: sporul pentru condiţii de muncă şi recompensele pentru asigurarea continuităţii. Componentele de continuitate scad în 75,3% dintre comparaţii, iar pachetul combinat "condiţii de muncă + continuitate" scade, chiar în scenariul maxim, în 53% dintre situaţii.
Pentru medici şi asistenţi, peste jumătate dintre simulări pierd pe pachetul variabil, deşi venitul total creşte în medie. Reducerea provine aproape integral din modul de plată a zilelor libere şi de sărbătoare: trecerea de la tarifele de 75%/100% la un tarif orar majorat cu doar 10%. Tocmai aceste componente remunerează munca de care depinde funcţionarea neîntreruptă a spitalelor.
Referinţa reală: menţinerea puterii de cumpărare
Pragul de 16% reprezintă cel mai bun indicator pentru necesarul real de creştere a finanţării salariilor din sănătate, în condiţiile menţinerii nivelului actual de impozitare a muncii. O creştere a cheltuielilor salariale cu 16% (strict pentru acoperirea inflaţiei) necesită o finanţare suplimentară de aproximativ 4,76 miliarde lei pe an.
Aceasta este referinţa care trebuie avută în vedere, iar distribuirea ei printr-o lege a salarizării corectată ar asigura ambele tipuri de echitate necesare: echitatea între angajaţii din sănătate (şi faţă de alte sectoare) şi echitatea faţă de toţi angajaţii, reprezentată de menţinerea puterii de cumpărare.
Proiectul poate fi corectat, la un cost rezonabil
FSSR nu contestă necesitatea reformei, ci forma actuală a proiectului. Analiza arată că riscul de pierdere este gestionabil şi mai mic decât sugerează scenariile pesimiste, dacă se adoptă pachetul de corecţie propus de Federaţie împreună cu Ministerul Sănătăţii. Elementele esenţiale:
- niveluri minime garantate ale sporurilor pentru condiţii de muncă, fără de care plafonul global transferă integral riscul asupra angajatului;
- modelul celor patru grile, care reaşază o parte din diferenţiere (pe tipuri de unităţi şi risc) în salariul de bază, reducând pierderile artificiale, în special la personalul neclinic;
- introducerea reală a unor sporuri/părţi din sporuri în salariile de bază prin construcţia celor patru categorii de locuri de muncă;
- o formulă corectă pentru continuitate (spor de tură de 15%, tarif majorat cu 100% pentru zile libere şi sărbători legale);
- o clauză de nediminuare a venitului total ("niciun venit în scădere"), care doar 0,10-0,27 miliarde lei pe an în plus în sume tranzitorii, întrucât majoritatea angajaţilor câştigă oricum.
Rezultatul documentat: proiectul corectat de FSSR ar produce mai puţini perdanţi - persoane care necesită sume compensatorii pentru a nu le scădea salariul nominal - decât proiectul actual, circa 15,9% (sau chiar 9,2% cu noile maxime), faţă de 22,1% în cel mai bun scenariu al formei guvernamentale.
Un avertisment vechi de un deceniu, reactualizat
Preocupările actuale se înscriu într-un fir analitic mai vechi. La adoptarea Legii 153/2017, analizele realizate în cadrul CCDSS/FSSR avertizau asupra unei dinamici în care salariile afişate cresc, în timp ce drepturile efective (prin mecanismul sporurilor raportate la baze de calcul îngheţate) stagnează sau scad în valoare reală. Dinamica s-a confirmat în 2018, când o proporţie majoritară a personalului primea sporul pentru condiţii de muncă sub minimul prevăzut, iar plafonul global limita suplimentar acordarea sporurilor.
Proiectul din 2026 reia aceleaşi mecanisme - plafonul global al sporurilor (acum 20%), raportarea la baze anterioare, absenţa unei indexări automate - ceea ce conferă avertismentelor din 2017 o relevanţă reînnoită. Tiparul "salarii sus, drepturi efective jos", semnalat acum un deceniu, se reactualizează, iar datele Comparatorului îl documentează cantitativ.
Verificare înainte de adoptare, nu corectare după
În contextul în care consultarea publică a evidenţiat că 61,3% dintre angajaţi iau în calcul plecarea din sistemul public dacă legea nu este modificată (risc concentrat la personalul tânăr), FSSR solicită realizarea unei analize de impact oficiale, pe categorii profesionale, tipuri de unităţi, specialităţi, program de lucru şi forme de continuitate.
Proiectul trebuie verificat înainte de adoptare, nu corectat după ce produce efecte. Termenul-limită din perspectiva PNRR este luna august 2026; acest interval trebuie utilizat integral, pentru a nu înlocui o lege care generează mari inechităţi cu una la fel de problematică.
Despre studiu
Comunicatul sintetizează raportul de analiză "Evaluarea impactului proiectului legii salarizării (2026) asupra angajaţilor din sănătate - Analiză a rezultatelor agregate ale Comparatorului de salarii", elaborat în cadrul Centrului de Cercetare şi Dezvoltare Socială "Solidaritatea" (CCDSS). Datele provin din Comparatorul de salarii, instrument dezvoltat de FSSR pentru ca fiecare angajat să îşi poată estima venitul în reglementarea actuală şi în proiect, potrivit Agerpres
