Fenomenul longevității: ADN-ul unei femei care a trăit până la 117 ani îi surprinde pe oamenii de știință

Oamenii de știință au descoperit caracteristici genetice și biologice rare care ar putea explica longevitatea fenomenală a femeii spaniole Maria Brañas, care a trăit până la 117 ani într-o sănătate remarcabil de bună, scrie Indian Defence Review.

Un nou studiu genetic, publicat în Cell Reports Medicine, a fost realizat de oameni de știință de la Institutul de Cercetare a Leucemiei Josep Carreras din Barcelona.

Fenomenul longevității: ADN-ul unei femei care a trăit până la 117 ani îi surprinde pe oamenii de știință

Aceștia au efectuat o analiză completă a sângelui, salivei, scaunului și urinei femeii și au descoperit că mulți markeri celulari din corpul ei păreau cu zeci de ani mai „tineri” decât vârsta ei reală.

Cercetătorii cred că acest caz ar putea dezvălui căi importante pentru o îmbătrânire sănătoasă.

S-a observat că Branyas avea niveluri mai scăzute de inflamație, o sănătate cardiovasculară mai bună și un sistem imunitar mai puternic decât cei cu decenii mai tineri.

Citește și „Un pahar în fiecare zi”. O femeie de 101 ani își dezvăluie secretul surprinzător al longevității

Microbiomul ei intestinal a demonstrat, de asemenea, o rezistență ridicată. Rezultatele sugerează un profil genomic rar care a protejat-o de declinul legat de vârstă.

„Durata de viață extrem de lungă a oamenilor, exemplificată de supercentenari, prezintă un paradox în înțelegerea îmbătrânirii: în ciuda vârstei lor înaintate, aceștia își mențin o sănătate relativ bună”, scriu cercetătorii conduși de epigeneticienii Eloy Santos-Pujol și Alex Nogueri-Castells.

Aceștia au sugerat că combinația ADN-ului lui Branyas cu o dietă mediteraneană bogată în iaurt și un stil de viață activ fizic și social ar fi putut crea condițiile ideale pentru o longevitate excepțională.

Cum ar putea influența ADN-ul lui Branyas cercetarea longevității

Ceea ce este deosebit de interesant în cazul lui Branyas este că „tinerețea” genomului ei nu corespundea vârstei sale cronologice.

Deși telomerii ei - capetele protectoare ale cromozomilor asociați cu îmbătrânirea - erau vizibil scurți, ceea ce este de obicei considerat un semn de avertizare, ea nu a dezvoltat niciodată cancer. 

Cercetătorii speculează că, în acest caz, telomerii mai scurți ar fi putut limita creșterea excesivă a celulelor, acționând ca un factor de protecție împotriva cancerului.

De fapt, scrie publicația, paradoxul sănătății sale ar putea răsturna înțelegerea tradițională a biomarkerilor îmbătrânirii.

Citește și Te-ai născut după 1939? De ce nu vei apuca vârsta de 100 de ani? Numărul centenarilor, în picaj

Majoritatea modelelor de îmbătrânire sugerează că telomerii scurți indică o durată de viață scurtă, dar situația lui Branyas contestă această abordare. 

Îmbătrânirea celulară a avut loc probabil într-un mod diferit, mai controlat.

Oamenii de știință speră că această descoperire neașteptată ar putea schimba abordările dezvoltării viitoarelor terapii anti-îmbătrânire și de prevenire a bolilor.

„Imaginea care reiese din studiul nostru, deși se bazează doar pe un caz excepțional, arată că vârsta extrem de înaintată și sănătatea precară nu sunt inextricabil legate”, au remarcat autorii.

Echipa de cercetare a remarcat că sunt necesare studii mai ample pentru a confirma descoperirile, însă cazul lui Branyas oferă un punct de plecare convingător.

Cum diferă supercentenarii de ceilalți

Supercentenarii precum Branyas reprezintă o fracțiune extrem de mică din populație: doar 1 din 10 persoane care trăiesc până la 100 de ani ajung la 110 ani.

Deși stilul de viață joacă cu siguranță un rol, studiul a subliniat că structura genetică este probabil principalul factor determinant al acestor diferențe.

Studii mai ample identifică, de asemenea, trăsături comune în rândul centenarilor, inclusiv niveluri mai ridicate de colesterol „bun”, un control mai bun al inflamației și un microbiom intestinal unic.

Capacitatea ei de a rămâne activă mental, fizic și social până în ultimii ani încurajează o perspectivă asupra îmbătrânirii ca pe un proces rezistent, mai degrabă decât degenerativ.

Deși acest studiu se concentrează pe o singură persoană, implicațiile sale sunt semnificative.

Autorii propun utilizarea acestor date pentru a căuta biomarkeri ai îmbătrânirii sănătoase și pentru a dezvolta terapii personalizate pentru longevitate, scrie UNIAN