„Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale.
Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie“, scrie în articolul 62, alineatul 2, din legea fundamentală.
România era, din acest punct de vedere, una din cele mai democratice țări din Europa și din lume. Precedentul exista din 1990, când decretul-lege care reglementa modul de desfășurare a primelor alegeri parlamentare de după căderea regimului comunist avea prevederi speciale pentru minorități.
Dar, în spatele bunelor intenții, FSN – predecesorul actualului PSD – a avut un plan: și-a asigurat un grup de deputați care să-l susțină în momentele în care majoritatea era în pericol.
În aproape fiecare legislatură, social-democrații au avut ca aliat un grup de 12-18 parlamentari care i-au sprijinit.
Mesajul politic al grupului minorităților a fost că sprijină guvernul, indiferent de culoarea sa politică. În realitate, imensa majoritate a fost de partea PSD, iar în mai 2012 a contribuit la răsturnarea, prin moțiune de cenzură, a guvernului Ungureanu și instalarea executivului Ponta.
În această legislatură, majoritatea deputaților din grupul minorităților a sprijinit constant modificările aduse legilor justiției la inițiativa lui Liviu Dragnea. Notă separată a făcut reprezentantul comunității germane, Ovidiu Ganț.
Noi etnii de la an la an
În 1990, în baza legii electorale de dinaintea Constituției – articolul 4 din Decretul Lege 92/1990 - în Camera Deputaților au fost alese 12 minorități, în afară de UDMR. În 1992, erau 13 parlamentari reprezentând diferite minorități, în afară de UDMR.
În 1996, au ajuns la 15.
În 2000 și 2004 au fost 18.
În 2008 și 2012 au scăzut la 16.
În legislatura 2016-2020 sunt reprezentate în Parlament nu mai puțin 17 minorități, în afară de UDMR, care depășește pragul electoral de 5% și are propriile grupuri parlamentare.
În 1992, legea prevedea că reprezentantul unei minorități ajunge în Legislativ dacă obține 5% din numărul de voturi necesare pentru alegerea unui deputat. În 2004, numărul de voturi necesare a fost ridicat la 10% din voturile pentru alegerea unui deputat.
În consecință, s-a ajuns în situația în care un deputat putea fi ales cu 1.336 de voturi, în 1992, sau cu 2.841 de voturi, în 2004.
Însă legea electorală din 2004 diferenţiază între organizaţiile care erau deja reprezentate în Camera Deputaţilor şi cele care nu erau în Parlament.
Organizațiile nereprezentate în Parlament aveau de depășit bariere ridicate, ceea ce a dus la scăderea competiţiei pentru o parte din minorităţi. Legal, nu există o definiție a minorității naționale. Ele sunt stabilite, de facto, ca fiind cele reprezentate în Legislativ și în Consiliul Minorităților.
Macedonia se dezice de impostorii locali
Chiar și în aceste condiții legale extrem de relaxate, este neclar cum au ajuns să fie reprezentate în Parlament minorități care, potrivit datelor de la recensământ, au o reprezentare redusă pe teritoriul României, de câteva sute de persoane.
De exemplu, potrivit datelor de la recensământul din 2002, în România ar fi existat doar 731 de macedoneni slavi. Cu toate acestea, organizația care susține că ar reprezenta această minoritate obține, la alegeri, din 2000 în 2016, între 5.000 și 9.000 de voturi.
Singura explicație plauzibilă este că activul altor partide, cel mai probabil PSD, a votat, la indicațiile conducerii, pentru această minoritate.
Prin acest sistem, PSD își aducea în Legislativ un deputat irosind doar câteva mii de voturi, de zece ori mai puțin decât un candidat obișnuit.
În 2000, Ambasada Republicii Macedonia a solicitat invalidarea mandatului de deputat atribuit Asociaţiei Macedonieinilor Slavi din România. Ambasada aprecia că Asociaţia Macedonienilor Slavi din România nu are nicio legătură cu etnicii macedoneni. Contestația a fost respinsă.
O minoritate inventată
Un alt caz special este cel al rutenilor. Uniunea Ucrainenilor a contestat, în 2000, la Biroul Electoral Central, existența unei minorități a rutenilor.
Potrivit Uniunii Ucrainenilor, cuvintele rutean şi ucrainean au acelaşi înţeles, ambele desemnând o persoană care face parte din populaţia de bază a Ucrainei sau este originară de acolo. Termenul de „rutean“ a fost folosit pentru a-i denumi pe „ucraineani“ în România în perioada interbelică, fiind apoi abandonat, se arăta în contestația Uniunii Ucraienenilor.
FSN și-a asigurat un grup de deputați
care să-l susținăîn momentele în care
majoritatea era în pericol
Până la alegerile din 2000, această minoritate nu a avut reprezentare în Parlament.
La recensământul din 2002, 262 de persoane s-au declarat ca fiind ruteni.
Cu toate acestea, organizația rutenilor a obținut între 6.900 de voturi, în 2000, și 2.800 de voturi, în 2016. Între 2000 și 2016, rutenii au fost reprezentați în Parlament de Gheorghe Firczak. Din 2016, deputat al acestei minorități este Iulius Firczak, fiul fostului parlamentar care reprezenta rutenii.
Interesant este faptul că contestatarii lui Firczak, din Uniunea Ucrainenilor din România, au obținut la ultimele alegeri mai puține voturi decât rutenii, respectiv 1.172. Cu toate acestea, și ucrainenii sunt reprezentanți în
Parlament și votează, la fel ca și rutenii și macedonenii, tot ce dorește PSD.
Guvernările Dragnea, tot mai darnice
În 2019, bugetul de stat alocă, prin departamentul pentru relații interetnice, 130 de milioane de lei celor 18 organizații ale minorităților. Cea mai mare sumă, 29 de milioane de lei, revine UDMR. Celelalte organizații vor beneficia între două milioane de lei (rutenii) și 19 milioane de lei (Partida Romilor). În 2018, statul le-a alocat 115 milioane de lei.
În 2017, de la buget au venit pe această cale 105 milioane de lei. În 2015 și 2016, guvernul Ponta, respectiv Cioloș, au finanțat aceste structuri cu câte 105 milioane de lei pe an.
În doi ani, guvernările PSD au răsplătit fidelitatea deputaților reprezentând minoritățile cu o majorare de 25% a bugetului alocat. Departamentul pentru relații interetnice este condus de un secretar de stat de origine maghiară și de doi subsecretari de stat, un german și un tătar care vorbește limbile kazahă, turcă, azeră și tătară.
Misterioșii deputați ai minorităților
În afară de eternul lider al grupului minorităților – Varujan Pambuccian, care reprezintă armenii din România, este deputat din 1996 – majoritatea membrilor grupului sunt niște necunoscuți, cu activitate parlamentară aproape inexistentă și fără o biografie publică.
Un veteran al grupului, Miron Ignat, de la comunitatea rușilor lipoveni, a decedat în 2018. În locul său, lipovenii l-au trimis în Parlament pe Ampleev Adrian, a cărui biografie este imposibil de găsit.
Andi Grosaru, Asociația Macedonenilor
El a fost viceprimar al municipiului Tulcea și, potrivit declarației de avere, este beneficiar al unei pensii speciale, plătite de ministerul Apărării, de circa 3.300 de lei pe lună. A avut o singură intervenție în plenul Parlamentului - a citit o declarație despre minoritatea lipoveană – și a votat alături de PSD modificările la Codul Penal și cel de Procedură Penală.
Alte situații sunt însă mult mai scandaloase. Csokany Petronela-Mihaela îi reprezintă în Parlament pe bulgarii din Banat, dar pe site-ul Primăriei Timișoara ea figurează că a fost, până în 2016, consilier local din partea UDMR. Csokany, la fel ca majoritatea colegilor ei din grupul minorităților, nu și-a făcut publică cariera profesională.
În 2018, ANAF a declanșat un control la Uniunea Bulgarilor, unde Csokany a fost contabilă (director economic), și a avut numeroase surprize.
„În data de 7.11.2017, a fost luată măsura de notificare, prin birou judecătoresc, a d-nei Csokany Petronela-
Mihaela, pentru a preda contabilitatea, adresă la care nici în prezent nu a răspuns“, se arată într-o notă de constatare a ANAF, publicată în 2018 de o publicație din Timișoara. Ce a reușit însă ANAF să descopere: uniunea nu plătise, timp de zece ani, niciun fel de taxe și impozite, datoriile ajungând la 852.000 de euro.
Mai mult, există suspiciuni solide că Csokany Petronela-Mihaela, în loc să plătească asigurările sociale ale angajaților, a scos banii din bancă și i-a transferat în conturile proprii.
„Relevante pentru verificare au fost considerate toate transferurile bancare efectuate în conturile personale ale d-nei Petronela-Mihaela Csokany, în toată perioada cuprinsă între 01.04.2013 şi 26.08.2017 (…) au fost efectuate un număr de 130 de tranzacţii bancare reprezentând transfer de bani, suma totală astfel transferată din contul UBB-R în conturile d-nei Petronela-Mihaela Csokany fiind de 980.243 lei“, scriu cei de la Fisc, într-un document publicat de presa locală.
Lupte fratricide
În 2000, în interiorul Uniunii Bulgarilor din Banat - România a avut loc o luptă dură, fiind depuse două liste separate, cu doi candidați diferiți. O candidată a UBB-R, Ana Ştefănescu, a contestat atribuirea de către BEC a mandatului de deputat în favoarea lui Petru Mirciov, și el candidat pe listele aceleiași organizaţii.
Ana Ștefănescu a susţinut că, în condiţiile în care a depus o listă de candidaţi (listă ce cuprindea un singur nume, Ana Ştefănescu) în 10 circumscripţii electorale şi a obţinut un număr de 8.513 voturi însumate, i se cuvine dânsei mandatul de deputat şi nu lui Petru Mirciov, care a depus 4 liste diferite ale aceleaşi organizaţii în 15 circumscripţii electorale obținând 5.682 voturi, cu 2.813 mai puţine decât cele ale candidatei Ana Ștefănescu. Lista lui Mirciov a obţinut cel mai mare număr de voturi într-o singură circumscripţie electorală. BEC a validat însă mandatul lui Mirciov.
S-a ajuns în situația în care un deputat
putea fi ales cu 1.336 de voturi, în 1992,
sau cu 2.841 de voturi, în 2004
Tot în 2000, și comunitatea italiană s-a confruntat cu dispute interne. Un candidat din partea Comunităţii Italiene din România, Mircea Grosaru, a contestat Hotărârea BEC de atribuire a mandatului de deputat cuvenit minorităţii italiene din România către Ileana Stana - Ionescu.
Povestea este asemănătoare cu cea a dizidenților bulgari: Grosaru a depus aceeaşi listă, ce conţinea un singur candidat, pe el însuși, în 19 judeţe şi a obţinut 5.775 de voturi, cu mult mai mult faţă de cele 2.943 de voturi obţinute de candidata Ileana Stana - Ionescu. BEC a fost de partea lui Stana Ionescu. Grosaru este din 2016 deputatul acestei minorități.
Venera greu spune „Bună ziua“!
Minoritatea macedoneană este reprezentată de Mariana-Venera Popescu, o olteancă din Craiova care, potrivit unor înregistrări care circulă pe rețelele sociale, nu știe să spună nici „Bună Ziua“ în limba acestei minorități. Un CV public al acestui parlamentar este de negăsit.
Venera Popescu, Asociația Macedonenilor
Tot Craiova l-a dat țării și pe reprezentantul minorității albaneze: Bogdan Alin Stoica. Legăturile sale cu albanezii sunt misterioase: nu este de găsit o biografie a acestuia și, cu atât mai puțin, să se știe dacă vorbește limba comunității pe care o reprezintă.
Recorder.ro susține că tatăl deputatului Stoica a fost șoferul fostului reprezentant al comunității albaneze în legislativ, Oana Manolescu. Când Manolescu s-a retras, ea l-a plasat în Parlament pe fiul șoferului.
