Dacă Barna, Cioloș & co ar fi întrebați, acum, ca pe vremuri, ce au făcut în ultimii cinci ani, nu s-ar putea lăuda cu prea multe. În afară, desigur, de o nominalizare la Oscar.
Altfel, nici nu prea ai cum să te lauzi cu ceva din opoziție, în afară de niscaiva întâmplări de gherilă parlamentară. Care pot fi spectaculoase și pot puncta la capitolul "impresie artistică", dar au o eficiență aproape de zero.
Nu întâmplător, partidele se înființează cu scopul declarat de a ajunge la putere, într-un fel sau altul. Și, da, poți conta și dacă ești în minoritate parlamentară, dar numai dacă îi ești util unui partid mai mare, din puterea căruia împrumuți o vreme.
Uniunea Salvați România în tandem cu PLUS, însă, s-a lăsat rugat în exces să intre la guvernare, după noiembrie 2019 (când Viorica Dăncilă a fost trimisă acasă), repetând domnișorismele lui Dacian Cioloș din 2016, când se ruga PNL la el să candideze împreună.
În cele din urmă, USRPLUS, după ce și-a văzut speranțele unui scor cu 2 în față zdrobite, după parlamentare (la care a luat numai 15% din voturi), a decis să accepte guvernarea, împreună cu PNL și UDMR.
Au urmat negocieri penibile în care USRPLUS a țintit inclusiv funcția de premier, a cerut ministere grele, cu mulți bani și influență, și le-a și primit, spre disperarea multor peneliști care l-au acuzat pe Ludovic Orban că a negociat exclusiv pentru a primi o funcție în interes propriu.
Dar, exact înainte de Crăciunul lui 2020, totul era aranjat: țara avea guvern, portofoliile erau împărțite, fiecare partid din cele trei din alianța puterii primise prăjiturile cerute - nu putea urma decât punerea la treabă a miniștrilor, a secretarilor de stat, a funcționarilor, a ministerelor, a agențiilor, a tuturor energiilor creatoare, nu-i așa?
Nu chiar.
Excitați să arate de ce sunt în stare, miniștrii USRPLUS au avut abordări neunitare.
Poate cel mai pragmatic, Drulă de la Transporturi, și-a propus câteva lucruri clare și s-a apucat de treabă (cel mai răsunător, punerea cu botul pe labe a sindicatului mafiot de la metrou).
Năsui de la Economie s-a mișcat mai greu, a început prin a-și delega atribuțiile, s-a plâns că nu și-a împărțit jucăriile cu ministrul PNL al Energiei etc. În cele din urmă, însă, a mișcat câteva proiecte.
Stelian Ion de la Justiție a plecat pe caii mari ai reformării sistemului de pensii ale magistraților, dar i-a mânat direct cu oiștea în gard, provocând un val masiv de pensionări în sistem. Apoi, ca să se afirme plenar ca pafarist, a "omis" să se consulte cu colegii de alianță politică înainte de a trimite la CSM legile Justiției, stârnind un scandal politic care a dus la critici inclusiv din partea jurnaliștilor mai puțin critici la adresa USRPLUS.
Ghinea de la Fonduri Europene a fost mai preocupat să dea salarii mari unei părți a funcționărimii ministeriale și să populeze instituția cu diverși oengiști aflători în treabă. Nu e clar care e stadiul documentului PNRR de depus la Bruxelles, dar e clar că Ghinea a învățat ceva în ultimii ani de politică: capul la cutie și jocuri de culise.
De departe cel mai simpatic din garnitura USRPLUS este Teleman de la Digitalizare, coach-ul de mindfulness care nu a avut minister până la 1 aprilie, absentul de serviciu, omul pe care, probabil, nici măcar membrii USRPLUS nu l-ar recunoaște pe stradă.
Și l-am lăsat la final pe Vlad Vasile Voiculescu. Un ministru de la care nu am aflat nici măcar în conferința de presa de după demitere ce a făcut în minister (el s-a lăudat cu câte ceva, dar mințea). Ce a făcut public știm: a reușit să își ostilizeze partenerii de guvernare pornind războaie inutile, fără țintă și fără efect pentru cetățenii care așteaptă un salvator, nu un mic conspiraționist penibil care nu știe să citească datele din platformele STS.
Și tocmai acest Vlad Vasile Voiculescu a reușit să țină România o săptămână în suspans: pică premierul? se rupe coaliția de guvernare? vom avea anticipate?
Nu se putea ironie mai cruntă decât aceea că, fix în seara în care Barna anunța, cu Cîțu și Kelemen alături, că guvernul merge mai departe cu coaliție cu tot, doi grei ai USR din teritoriu se înscriau în AUR.
Aceste două dezertări arată că USR (cu tot cu PLUS) și-a atins viteza maximă și nici cu combustibilul nu stă prea bine. După acest prim test politic cu adevărat important, USRPLUS trebuie să încearcă să înțeleagă ce vrea mai departe.
Eu nu sunt optimist: am văzut un partid mult mai vechi și mai mare, PNL, făcând greșeli politice abominabile (cea mai crâncenă, constituirea USL, alături de PSD). Și nu numai politice, ci și de guvernare.
Or, experiența USRPLUS abia acum se clădește, deci mă aștept ca noi și noi greșeli să fie făcute. Dar, din lecțiile ultimilor cinci ani, ar trebui să se tragă niște foloase: mai puțină gargară, mai multă competență, mai puțină revoluție preadolescentină și mai multă planificare matură.
Altfel, USRPLUS va alerga pe culoarul AUR până vor decide să fuzioneze, cu Vlăduț șef de spital de păpuși și Simion cu restul de veseli, brancardieri.
