Până într-acolo încât, mai târziu, poiana lui Iocan virtuală a emis ideea: omul e pus anume să detoneze AUR, prea a deraiat, prea a intrat la rupere. Nu știm. Problema lor.
Problemele noastre, ale celor care vom fi chemați la vot în 2024, sunt două, în ce-l privește pe dl. Georgescu.
Prima, și cea mai mică dintre ele, este că domnia-sa nu ne-a oferit nimic. Fraze găunoase și trimiteri la trecut atunci când întrebările vizau prezentul și viitorul imediat.
Asta însă n-ar fi ceva extraordinar, s-au mai văzut salvatori ai neamului. Unul promitea să ne mântuiască prin bioenergie – am fost la o conferință de-a lui, eram tânăr reporter. La început, ne-a pus să ridicăm mâinile, ca să ne transmită energia. N-am simțit nimic, în fine...
Un altul se agăța de ideea că se pot înmulți banii de opt ori, după o formulă numai de ei știută. Altul promitea execuții pe stadioane, probabil pe punctul de la 11 metri, ca la talibani. Un altul, mai recent, promitea să facă din întreaga țară o televiziune tabloidistă – nu i-a reușit, dar alții, după aceea, par să se fi descurcat mai bine. Încă un ciudat în plus n-ar fi mare lucru.
Ceva însă îl deosebește pe dl. Georgescu de toți ceilalți exotici.
Aceia se promovau pe ei, într-un stil ... să-i zicem propriu. Erau niște personaje și cam atât.
Dl. Georgescu chiar pare a avea un plan – și de aici încolo, gata cu gluma.
Dl. Georgescu vrea să transforme societatea din temelii, punând la bază ”moralitatea” lui Zelea Codreanu. Iar asta trebuie să ne dea fiori reci pe șira spinării.
Ce se va întâmpla, oare, dacă dl. Georgescu va ajunge să se amețească de aburii puterii?
Și, mai ales, câți vor înțelege, din vorbele sibilinice ale domniei-sale, presărate cu accente legionare și negaționiste, că este timpul să treacă ei înșiși la purificarea națiunii? Istoria a mai văzut asemenea grozăvii.
Și se va găsi cine să o facă: indivizi gata să lovească, să jefuiască, să violeze și să ucidă, atâta vreme cât vor avea impresia că sunt protejați și nu vor plăti pentru faptele lor. Și mai mult, că au o justificare patriotică și morală.
E plină țara de ei, pe stradă, printre tinerii fără educație și viitor, în periferiile defavorizate ale orașelor, în peluzele stadioanelor, dar și prin instituțiile de forță ale statului. Fie și numai îngrozitoarele crime din Balcanii anilor 1990 trebuie să ne dea de gândit. Tot de pe acolo au provenit criminalii fostei Iugoslavii.
Din păcate, instituțiile statului sunt paralizate, sporind sentimentul impunității. La vremea lui, Zelea Codreanu a împușcat un om, cu propria mână, în public. Și n-a pățit nimic.
Partidele din coaliția de guvernare stau cu capul în nisip, sperând că-i vor putea manipula pe extremiști în folosul lor sau măcar pentru ținerea la respect a USR. Trist și greșit în același timp - măcar dacă ar privi mai cu luare-aminte către Germania anilor 1930. Și atunci, unii politicieni au crezut că se pot folosi de impetuosul Hitler. Urmarea se cunoaște.
USR, la rândul său, pare prea complexat de episodul cooperării la moțiunea de cenzură și blocat în conflictele interne pentru a putea emite o reacție viguroasă și mai ales, pentru a mișca societatea.
Rămâne doar răspunsul societății civile. Până acum, au fost mai mult voci individuale, de intelectuali publici, activiști civici, jurnaliști. Marți, SNSPA a avut o primă reacție instituțională. Este un semn de trezire care trebuie urmat.
