Cine a spus că o imagine face cât o mie de cuvinte nu a avut la îndemână poza postată pe Facebook acum vreo doi ani de Florin Roman, parlamentar român și, mai nou, ministru al Cercetării și Digitalizării. În imagine se poate vedea în toată splendoarea lui semi-nudă parlamentarul Roman, făcându-și un selfie în oglinda unei băi, acoperit de la brâu în joc de un prosop la fel de alb precum chiuveta de sub oglindă, care se vede în partea de jos a fotografiei. În capul lui Roman, probabil, imaginea este menită să proiecteze virilitate: parlamentarul, perfect epilat pe tors, își suge profesionist burta și-și umflă pieptul în timp ce aruncă înspre privitor privirea încrezătoare a unui "macho la faianță", personaj din aceeași categorie de IQ cu exponentele grupului "piți la faianță".
Ceea ce, însă, pe nedrept, este trecut cu vederea în imagine este device-ul negru paralelipipedic pe care îl ține Florin Roman într-o mână, în dreptul pieptului de aramă cu pectorali gonflați amenințător. Dar exact acel device ține loc de CV pentru ceea ce, azi, este Florin Roman în coaliția de la guvernare. În jurul acelui obiect, devenit banal în zilele noastre în care bebelușii învață mai întâi să "swipe" pe "touch screen" și abia apoi să gângurească, s-a creat tot dosarul de ministeriabil al lui Roman.
Îmi pot imagina scena împărțirii ministerelor, la PNL, când s-a ajuns la cine ia "Cercetarea și Digitalizarea": cei mai mulți candidați au fost respinși după ce au spus că-i califică faptul că postează lozinci pe Facebook și mai sunt și membri în grupul de Whatsapp al partidului. A rămas în joc un grup mai mic, al celor care nu doar că făceau precum cei de dinainte, dar mai erau în stare să deschidă și un Word. Ba chiar s-a găsit unul care avea vagi cunoșințe de Photoshop. Dar competențele tuturor au pălit în fața geniului lui Florin Roman, care a tunat în mijlocul ședinței: "Dar eu pot să-mi fac selfie în c*ru' gol și apoi am curajul să postez rezultatul pe Facebook!". Față cu așa o combinație de profesionalism și voință de a face, toți ceilalți s-au rușinat și au dat înapoi.
Ajuns ministru, măscăriciul a trebuit să admită că și-a măsluit și CV-ul, în care a menționat o "lucrare" care nu există, dar despre care a spus nu doar că nu e importantă, ci chiar că ar fi un atu pentru funcția sa publică.
Încercând să dreagă busuiocul academic, Florin Roman și-a mai dat o dată cu digitalizarea-n cercetare: a trimis la "Libertatea" câteva pagini dintr-o lucrare proprie de masterat, dar jurnaliștii au constatat că era vorba de un plagiat 100%.
Probabil că mai rămâne să aflăm că penelistul Florin Roman nici măcar nu există, ci este doar un personaj inventat într-o farsă elaborată pusă la cale de un grup de cetățeni anonimi care vor să demonstreze cât de departe poți ajunge în politica din România cu atât de mult tupeu încât se confundă cu bădărănia și cu atât de puțină competență care seamănă suspect de mult cu imbecilitatea.
Din nefericire, însă, Florin Roman există în carne, oase și un pic de creier în care se coc tot soiul de legi strâmbe care otrăvesc țara și-i îmbogățesc pe unii (pentru că, da, Florin Roman nu este doar un saltimbanc inofensiv, ci un troll cu pielea groasă și obrazul și mai și).
