La debutul acestei întruniri, cu caracter periodic, a participat și Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO.
Sobră, echilibrată și marcată de o luciditate strategică, ședința Comitetului Militar al NATO a confirmat dificultățile pe care le parcurge acum comunitatea transatlantică, cu 1 miliard de cetățeni.
Dar Alianța este pregătită pentru așa ceva și - pentru cei care au uitat sau nu știu - Forța de Răspuns a NATO
este instruită și avansată din punct de vedere tehnologic, formată din componente terestre, aeriene, maritime și ale forțelor pentru operațiuni speciale, pe care Alianța le poate desfășura rapid, oriunde este nevoie.
Anul acesta, Corpul germano-olandez, cu sediul la Münster, în Germania, conduce forța de răspuns a NATO.
Și forța de lovire a aliaților, în ipoteza unei surprinderi strategice, este de peste 300.000 de oameni, cu o pregătire superioară oricărui adversar ipotetic.
Cum următorul Summit al NATO va avea loc anul acesta, la Vilnius, aliații vor avea în atenție, cu prioritate, trei domenii:
A. cheltuielile pentru apărare - care în România se vor ridica la 2,5 la sută,
B. creșterea producției de muniții și arme - în țara noastră fiind necesară o revitalizare a industriei de apărare, cât a mai rămas din aceasta - și
C. actualizarea opțiunii de reacție digitală, care sună frumos, dar necesită: 1. o finanțare adecvată, 2. o dotare de ultimă oră și 3. specialiști cu înaltă pregătire, în acest domeniu.
Comitetul Militar al NATO este responsabil de luarea deciziilor militare ale Alianței și pregătește consilierea militară pentru Consiliul Atlanticului de Nord (NAC). Comitetul Militar, împreună cu Consiliul Nord-Atlantic, sunt importante organisme de lucru ale Alianței. Comitetul se întâlnește, periodic, cu reprezentanții forțelor armate ale statelor membre și de trei ori pe an cu comandanții forțelor armate.
Amiralul Rob Bauer, președintele Comitetului Militar al NATO, nu a ezitat să reamintească celor interesați că Alianța a dovedit că are forța și inteligența să își extindă rapid prezența, oricând și oriunde este necesar.
VIZIUNEA SECRETARULUI GENERAL ADJUNCT AL NATO
Evident că deciziile se iau atât pe plan militar - cu prezența la masa consultărilor curente a reprezentanților celor 30 de state aliate, în curând, probabil până la reuniunea de la Vilnius, a 32 de țări membre ale NATO -, cât și pe plan politic, dovadă prezența, la începutul ședinței Comitetului Militar al NATO, a secretarului general adjunct al Alianței, conaționalul nostru, Mircea Geoană.
Tot mai vocal, în ultimul timp - ceea ce pare a fi o încălzire oratorică, pentru viitoarele alegeri prezidențiale, din România - Mircea Geoană a remarcat că Rusia a subestimat unitatea și solidaritatea aliaților cu Ucraina. Și, într-adevăr - asta a și generat diferența specifică pe câmpul de luptă, unde ucrainenii au fost mai motivați, pe plan moral, decât cotropitorii țării lor.
2023 va fi un an dificil și pentru aliați, în condițiile în care președintele Vladimir Vladimirovici Putin nu și-a schimbat obiectivele agresiunii, trupele sale au cucerit 17% din teritoriul ucrainean, iar la debutul primăverii vor mai fi dislocați în Ucraina, 150.000 de mobilizați, care acum se instruiesc în poligoanele din Federația Rusă.
Grupurile de luptă - batalioanele multinaționale - ale NATO, din Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria sunt în curs de extindere, pentru a ajunge la nivelul eșalonului brigadă, în fiecare țară menționată.
Interesantă a fost și remarca lui Mircea Geoană, conform căreia "mergem mai departe pentru a livra noul Model de Forță și noile planuri de apărare a locurilor cheie și relevante din Alianță, în toate direcțiile strategice."
În general, NATO are nevoie de militari bine antrenați, bine echipați, cu capacități moderne, gata să se desfășoare mai repede, oricând și oriunde este nevoie.
Numai că, în cazul României, militarii activi, îndeosebi cei tineri, trebuie remunerați acum, nu la calendele grecești, pe măsura riscurilor profesionale, pe care și le asumă conștient, pe baza jurământului militar. Altfel, din doi militari, unul este tentat de trecerea în rezervă.
Nu poți avea o armată performantă repetând lozinca "atât își permite țara". Doar vedem ce își permit unii decidenți, în alte domenii de activitate autohtone.
După cum nu poți cere militarilor să reziste până la venirea Forței de Reacție Rapidă a NATO, atunci când praful de pușcă, cum îl numeau înaintașii, îl iei din Serbia, țara care are relații tradiționale, preferențiale cu Rusia.
De altfel, în luna februarie, la viitoarea reuniune a miniștrilor apărării din NATO, va fi evaluată starea industriei de apărare din țările membre ale Alianței și să sperăm că delegația română va avea pregătită o perspectivă realistă, în acest sens.
Dezideratul de a menține NATO puternică și comunitatea transatlantică în siguranță menține încărcată agenda aliaților, dar confruntarea complexă cu adepții revenirii la dreptul forței, în defavoarea forței dreptului justifică măsurile defensive analizate de șefii apărării la Bruxelles, pe 18 și 19 ianuarie 2023.
CONVINGERILE AMIRALULUI ROB BAUER
Președintele Comitetului Militar al NATO, amiralul Rob Bauer a pledat, la aceeași reuniune, pentru "descurajarea și apărarea prin creșterea gradului de pregătire, dezvoltarea capacităților și interconectarea planificării militare naționale și NATO din ce în ce mai strâns."
Și a avut dreptate, când a îndemnat pe generalii prezenți să fie sinceri, cu "punctele noastre forte, precum și cu punctele noastre slabe. " În plus să ia în calcul... imprevizibilul.
Tot amiralul Rob Bauer a rostit și o frază antologică: "războiul modern este la fel de mult despre biți și roboți, cât este despre noroi și sânge."
A reafirmat și iluzia că "acest război s-ar putea încheia astăzi, dacă președintele Putin decide să-l oprească. " Este o iluzie, pentru că nici actualul președinte al Federației Ruse, nici ipoteticul său succesor nu pot ceda ceea ce au consfințit, pe cale legislativă, că au devenit părți ale Federației Ruse, respectiv cele patru provincii Herson, Zaporojie, Donețk și Lugansk, chiar dacă le controlează, momentan, doar parțial.
Iar la viitoarele negocieri de pace - dacă și când vor avea loc -, problema de fond este ce concesii își vor face, reciproc, Kievul și Moscova? Acum, din păcate, nu se întrevede niciuna.
Rob Bauer a punctat realitatea că NATO are 3,2 milioane de militari, iar după aderarea Finlandei și Suediei,vor fi circa 3,5 milioane de militari, un reper mai degrabă imagologic, în contextul în care Federația Rusă a anunțat recent decizia de a ridica efectivele Forțelor sale Armate la 1,5 milioane de oameni.
CONSIDERAȚIILE LUI HENRY KISSINGER
După cum se știe, pe 27 mai a.c., politicianul, diplomatul și consultantul geopolitic Henry Kissinger va aniversa 100 de ani de viață.
Fostul secretar de stat american Henry Kissinger a afirmat, marți, la Forumul Economic Mondial de la Davos, prin intermediul unei conexiuni video, că Rusiei trebuie să i se ofere oportunitatea de a se alătura într-o zi, la sistemul internațional, în urma oricărui acord de pace în Ucraina. Inedită sintagma: oricărui acord de pace...
El a pledat pentru evitarea unei escaladări a conflictului dintre Rusia și Occident, în contextul în care la Moscova războiul din Ucraina este perceput de propagandiștii momentului ca fiind „împotriva Rusiei însăși”.
Kissinger a reamintit celor prezenți la Davos că Rusia și-ar putea revizui "poziția istorică, care a fost un amalgam al atracției către cultura Europei și al fricii de dominație a Europei".
El a atenționat asistența că distrugerea statalității Federației Ruse "va deschide vasta zonă a celor 11 fusuri orare ale sale, către conflicte interne și intervenții externe, în momentul în care există 15.000 și mai multe arme nucleare pe teritoriul său".
În esență, Henry Kissinger a pledat pentru:
1. Continuarea dialogului diplomatic cu Moscova, în timp ce războiul continuă.
2. Încheierea luptei când - nota bene - se ajunge la linia antebelică, probabil cea de dinaintea începerii agresiunii militare ruse din 24 februarie 2023.
3. Consultări neîntrerupte între Europa, America și, "în acel moment, Rusia", cu menținerea sancțiunilor până la obținerea unui acord final de pace.
4. SUA ar trebui să continue să ofere sprijin militar și, dacă este necesar, să intensifice acest sprijin, până când se ajunge la o linie de încetare a focului sau se acceptă în discuțiile preliminare.
Așa stând lucrurile devine evident că, în absența unei inițiative diplomatice majore a Casei Albe, nici Kremlinul nu va renunța la fanatismul exigențelor sale geopolitice, iar anul 2023 va rămâne unul al confruntării, ce va fi accentuată în primăvară, între armata veacului trecut, cea rusă, care va avea, după 1 martie, 430.000 de militari pe teritoriile din sudul și estul Ucrainei și armata acestui secol, cea ucraineană, care va avea, tot atunci, circa 27.000 de militari reveniți acasă, de la instrucția finalizată în Marea Britanie, Polonia, Germania și Franța, pentru întărirea celor 700.000 de apărători ai Ucrainei.
Războiul celor două state slave va motiva, în continuare, comunitatea transatlantică să subscrie afirmației făcute - la Forumul Economic Mondial, organizat la Davos - de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg : „Armele sunt calea către pace”. Aici fiind vorba de intensificarea sprijinului militar, pentru autoapărare, acordat Ucrainei.
Și, probabil, abia atunci când SUA, Germania, Marea Britanie și Franța vor decide trimiterea tancurilor lor moderne, pe câmpul de luptă din Ucraina, la Kremlin vor fi lăsați să zboare porumbeii păcii.
