Există această dilemă veche a jurnalistului: dacă ai ocazia să faci un interviu cu un lider terorist, accepți sau refuzi?
Dacă accepți, ai șansa să dai ceea ce noi numim o „lovitură de presă”, un interviu exclusiv cu un personaj urmărit de multă lume, de la care încerci să afli ce-l mână în luptă și ce gânduri are.
Dar, în egală măsură, oricât de bine documentat ești și oricât de multe întrebări capcana pui, există riscul ca mesajele care incită la crimă ale teroristului șef să ajungă la cei care-l cred și care le vor pune în aplicare.
Altfel spus, tu să vrei să faci un bine, demascând un ticălos, dar să faci un rău, popularizându-i mesajele sale ticăloase.
Discuția a căpătat o formă concretă după victoria surpriză a AUR la alegerile parlamentare din decembrie 2020.
Formațiunea a fost ignorată total de presa mainstream și în bulele de Facebook care sunt împotriva politicii promovate de acest partid de strânsură. Dar asta nu doar că nu a oprit distribuirea mesajelor lor, ba chiar a dat legitimitate maximă membrilor acestei adunări politice în rândul celor care i-au și votat ulterior.
Iată, presa mafiotă și sistemul corupt ne ignoră pentru că se tem de noi, ne ascund pentru că știu că îi vom doborî când vom ajunge în Parlament.
O dată ce AUR a pătruns la publicul larg, am văzut cu toții cât de periculoase sunt ideologiile acestui partid - pentru că e un conglomerat de concepte extremiste, nu e unitar - și cât de goi sau ridicoli sunt unii dintre liderii săi.
Am râs de mahalagioaca Șoșoacă - și ce jubilație când până și Gâdea a dat-o afară din studio - sau l-am ironizat pe Sorin Lavric, scriitorul parlamentar care-și varsă evidentele frustrări sexuale pe unghiile de la picioare ale femeilor.
Ce bine ar fi fost dacă am fi știut de toate acestea înainte de alegeri? Sunt convins că fiecare dintre voi, și chiar și unii dintre cei care au votat cu AUR, și-au spus după alegeri.
„Nu am știut” este replica folosită de multe ori în istorie de cei care au asistat la derapaje și nu au făcut nimic.
Cel mai periculos lucru pe care-l putem crea în viața noastră este o „bulă” curată și amăgitoare. Conceptul nu a început o dată cu rețelele sociale. Acum doar s-a acutizat.
„Bule” amăgitoare și-au creat mulți dintre noi în toți acești 30 de ani când am spus că nu ne interesează politica, când am ridicat statui unor politicieni care au dezamăgit sau când am ignorat derapajele din societate pentru că nouă, pe bucățica noastră, ne era bine.
Vă enervează că Adina Alberts apare în ultima vreme în prea multe interviuri? Foarte bine. Acum știți care e mesajul ei și sunteți un pic mai pregătiți să îl combateți.
Vă enervează la maximum Șoșoacă? Ea era enervantă și anul trecut, iar dacă voi nu ați știut, asta nu înseamnă că mesajele sale nu au ajuns la țintă.
Vă deranjează un conspiraționist? Dacă îl blocați pe Facebook, el va dispărea doar din vederea voastră, dar va continua să facă rău în altă parte.
Ca să ne protejăm, trebuie să știm cu ce dușman avem de-a face. Ca să avem anticorpii pentru extremiști, trebuie să ne vaccinăm cu interviurile pe care le dau și care pe moment ne dau efecte adverse.
Interviurile nu se fac doar cu personaje care ne convin. Uneori, jurnalistul trebuie să își pună cizmele, să coboară în hazna și să scoată la suprafață și ce ascunde dincolo de pereții frumos vopsiți ai WC-ului din curte.
