„E băiat de perspectivă, are calități”, a declarat antrenorul, adăugând însă imediat următoarea explicație: „l-a stricat anturajul”.
Am auzit vorba asta prima dată în comunism. E o variantă coruptă de rousseauism: omul e bun de la natură, dar îl strică societatea. Poate că ar merita să ne uităm cu mai multă atenție la asemenea întâmplări. Știrea din gazetă spunea doar că federația de fotbal va fi nemiloasă. Dar cum ajungi, de fapt, să îți păcălești semenii?
Fotbalistul cu pricina e tânăr: nu are decât 21 de ani. Ce anturaj îl va fi împins la înșelătorii? Să fi fost de vină o familie care nu pune preț pe vreo regulă morală? Poate școala, unde i-a fost îngăduit să copieze pe rupte? Dar cum se face că nici măcar orele de religie – obligatorii – nu i-au sădit niște repere care să-i cenzureze deriva etică?
Întrebarea asta – veți spune – nu e valabilă doar pentru sportivul în cauză. Medicul care, după ce consultă pacientul la spitalul public, îl cheamă la cabinetul său privat nu trișează și el cam la fel ca puștiul nostru? Profesorul care, în loc să-și dea silința la clasă cu toate loazele, îndeamnă la meditații, e cumva în situația de a da și el un autogol, ce-i drept ceva mai sofisticat?
Sunt toți aceștia victimele anturajului? Dar dacă toată lumea dă vina pe anturaj, cine va mai fi responsabil? Nu ar fi oare cazul să ne învățăm să judecăm în termeni strict individuali? La aproape 30 de ani de la căderea comunismului, e poate momentul să îi uităm canonul de judecată și să nu ratăm vederea copacului din pricina pădurii, insul din cauza anturajului.
P. S. Începând din această săptămână, voi comenta pentru Newsweek România fapte de societate, decizii politice, articole, cărți etc. care relevă cultura noastră civică. Voi porni de fiecare dată de la un cuvânt, extras din cronica vremurilor noastre, așa cum ne e oferită de gazete, televiziuni ori edituri.
Cristian Preda este europarlamentar și profesor de științe politice la Universitatea București
____________________________________
