Reacțiile au fost dintre cele mai vehemente, în stilul exagerat cu care ne-a obișnuit deja presa online românească: „Informația care aruncă în aer alegerile parlamentare“, „Exploziv“, „Dezvăluire incendiară“.
Exprimările au fost atât de agresive că în urma lor mi-a rămas senzația că Alexandru Rafila din zilele noastre a fost deja judecat și condamnat - moral, desigur - pentru faptele înaintașului său.
Nimeni nu a reușit să confirme legătura de rudenie dintre doctor și șeful Securității Arad care, în 1949, ucidea 27 de țărani pentru că nu au vrut să-și dea pământul statului comunist, dar asta nu a fost o piedică prea mare pentru opinia publică degrabă vărsătoare de sentințe.
Ce-i drept, nici Alexandru Rafila, care a devenit candidat PSD pentru Senat, nu a lămurit rapid chestiunea, evitând inițial orice discuție cu presa. L-am sunat și eu pentru a afla un răspuns. Nu a răspuns.
Dar chiar și dacă Alexandru Rafila securistul este tatăl medicului care dorește un scaun în Parlament, acesta nu este un fapt care să-i poată fi imputat.
Nu e prima dată când discutăm despre această problemă, deși răspunsul e mereu același și este evident: copiii nu sunt vinovați de faptele părinților lor. Nimeni nu alege în ce familie să se nască, nici un copil nu își poate opri tatăl sau mama să comită atrocități sau ilegalități.
Cu atât mai mult cu cât medicul Alexandru Rafila s-a născut în 1961, iar faptele care i se impută fostului șef al Securității Arad sunt din 1949.
Dacă cei doi chiar sunt tată și fiu, singurele aspecte relevante ale relației sunt cele legate de o eventuală favorizare a copilului de către părinte în ascensiunea sa publică sau de eventuale pile de care a beneficiat fiul de pe urma poziției importante în sistemul comunist a rudei sale.
Dar acestea din urmă rămân de stabilit.
E de înțeles chiar și păstrarea discreției asupra unui astfel de amănunt de către Alexandru Rafila. Până la urmă, nu e ceva cu care să te lauzi. Și, în egală măsură, e dificil să te dezici de tatăl tău, chiar și dacă acesta se dovedește un criminal.
Pe de altă parte, politica vine la pachet cu astfel de dezvăluiri peste tot în lume. Medicul ar fi trebuit să știe asta, mai ales că a mai lucrat cu PSD și în trecut.
Iar Alexandru Rafila e doar ultimul dintr-un șir lung de personalități care s-au confruntat cu același gen de dezvăluire.
Chiar la începutul acestui an, despre tatăl lui Vlad Voiculescu, liderul PLUS București, s-a aflat că a fost colaborator al Securității, el semnând, din 1978, mai multe angajamente și oferind informații despre colegii și cunoscuții care ascultau Radio Europa Liberă sau spuneau bancuri cu tentă politică.
Atunci, Vlad Voiculescu a oferit singurul răspuns posibil, când a fost întrebat de Newsweek România despre această chestiune: „Imaginează-ți că ai intrat tu în politică sau oricare dintre oamenii care ne citesc. Crezi că părinții, bunicii, unchi sau mătușile tale s-ar bucura să spui dintr-o dată tot ce au greșit ei în viață? Sau ce presupui că au greșit. Ar trebui să îi întrebi pe toți dacă au greșit?
Eu pot să răspund pentru faptele mele și înțeleg să mă expun și să trebuiască să răspund și pentru ce am făcut când eram mic, și pentru ce o să fac de acum încolo. (...) Nu pot să răspund în nici un fel pentru lucruri care nu țin de mine și care s-au întâmplat mult înainte să mă nasc.
Să fiu cinstit, încerc să îmi suspend judecata în ceea ce îl privește pe taică-miu sau, în general, în legătură cu lucruri față de care nu știu cum aș fi reacționat“.
I-am dat atunci dreptate. Pentru că avea dreptate.
Dacă vrem cu adevărat să avem o altfel de politică, trebuie să aplicăm aceleași standarde pentru toată lumea, indiferent de partidul din care vine, chiar și dacă acest partid e PSD.
Altfel, nu facem decât să ne mințim unii pe alții.
