Potrivit deciziei definitive a Curții de Apel Târgu Mureș, în cele două rechizitorii întocmite în cazul Țăndărei, anchetatorii au încercat să acrediteze ideea exisțenței unei reţele care trafica minori în ţări din vestul Europei, în special în Anglia, unde ar fi fost exploatați copii din România, respectiv din judeţele Ialomiţa și Călăraşi.
„Această reţea ar fi avut două filiere, respectiv una în Anglia, reţea care ar fi fost descoperită de autorităţile britanice şi o alta în România, respectiv o reţea care îşi avea fieful în oraşul Ţăndărei, jud. Ialomiţa. Probele administrate nu au putut forma convingerea instanţelor cu privire la existenţa infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor. Apreciem că limitarea organelor de urmărire penală la identificarea minorilor surprinşi în străinătate că au comis diverse infracţiuni stradale, la identificarea persoanelor cu care aceştia au părăsit sau au intrat pe teritoriul ţării şi la audierea formală a câtorva minori consideraţi victime ale traficului de minori (din audierile realizate de către organele de urmărire penală şi de instanţele de judecată nereieşind că minorii ar fi fost racolaţi sau transportaţi în străinătate de către inculpaţi în scopul exploatării acestora, de cele mai multe ori minorii fiind însoţiţi chiar de către cel puţin un membru de familie sau de către un însoţitor în baza unor declaraţii notariale autentificate) nu pot constitui probe suficiente care să dovedească existenţa infracţiunilor reţinute”, spun magistrații, citați de Hotnews.
Potrivit acestora, au fost formate echipe mixte de investigaţie, iar organele de anchetă din România au mers Anglia, însă nu au reuşit să obţină dovezi „concludente” din care să rezulte că inculpaţii din dosarul Țăndărei ar fi cei care racolau şi transportau copii rromi peste graniţa României, pentru a-i exploata.
„Este greu de înţeles cum anchetatori aparţinând structurii DIICOT – Structura Centrală nu au reuşit să adune informaţii pertinente, utile şi care să dovedească în concret şi fără echivoc cum au ajuns acei minori identificaţi de autorităţile britanice în Anglia, care au fost circumstanţele plecării lor din România, care a fost rolul şi scopul inculpaţilor din acest dosar în drumul copiilor către Anglia, dacă părinţii acestor copii şi-au făcut obligaţii faţă de inculpaţi, în virtutea cărora s-au angajat să-şi trimită copiii în străinătate pentru a fi exploataţi pentru a-şi putea onora acele obligaţii. Se punea problema audierii unor minori, minori de la care un anchetator bine pregătit este imposibil să nu obţină informaţiile care să conducă la elucidarea cazului. Constatăm că în cursul judecăţii, într-un cadru mult mai formal, este mult mai grea obţinerea unor informaţii suplimentare de la persoanele audiate în timpul urmăririi penale (informaţii care de altfel nici nu au fost obţinute deşi s-a încercat obţinerea acestora în cursul judecăţii)”, mai arată instanța.
Instanța a constatat, astfel, că Parchetul nu a adus nicio probă directă din care să rezulte „în mod indubitabil” infracțiunile inculpaţilor.
Practic, arată magistrații, „organele de urmărire penală s-au bazat în susţinerea acuzaţiilor pe probe indirecte de genul <am auzit din presă>, <am auzit discutându-se în localitate>, <am auzit vorbindu-se la restaurant>, <unii ziceau că>, probe care nu pot conduce automat la condamnarea unor persoane, cu atât mai mult cu cât acuzele aduse sunt foarte grave”, scrie în documentul remis Mediafax.
