Primul drog din istorie, folosit acum 25.000 de ani. În Epoca de Gheață, oamenii sugeau semințe de nuci betel
Primul drog din istorie a fost folosit acum 25.000 de ani., de vânătorii-culegători din Epoca de Gheață, Astfel, oamenii de atunci sugeau semințe de nuci betel, un obicei practicat și astăzi în zona Asiei de Sud și Sud-Est, dar aproape necunoscut în Europa și America de Nord.
Uitați de bere: vânătorii din Epoca de Gheață se drogau acum 25.000 de ani cu nuci de betel
Dinții a două schelete descoperite pe insula indoneziană Sulawesi împing originea consumului obișnuit de droguri cu mult înainte de apariția agriculturii și cu mult înainte de cea mai veche bere cunoscută din lume.
Acești vânători-culegători nu mestecau ceva. Sugeau semințe întregi, probabil pentru a-și amorți durerile de dinți.
Oamenii sugeau semințe de nuci betel pentru a-și potoli durerile de dinți
Două schelete descoperite pe insula indoneziană Sulawesi prezentau ceva neobișnuit în cavitatea bucală. Nu erau carii. Nu era nici uzura obișnuită provocată de o dietă dificilă.
Pe dinți existau șanțuri adânci, rotunjite, un tipar pe care niciun arheolog nu îl documentase până atunci și pe care nimeni nu îl putea explica.
Răspunsul, publicat în revista Science Advances, împinge cu încă aproximativ 20.000 de ani în urmă momentul cunoscut al apariției consumului obișnuit de droguri la oameni.
Citește și: Operațiunea „Șalăul”. Trei ani pe urmele albanezului care aproviziona Iașul cu cocaină. Cum acționa?
Studiul a fost coordonat de Adam Brumm, de la Australian Research Centre for Human Evolution din cadrul Griffith University, împreună cu Carney Matheson și Michelle Langley, alături de arheologi indonezieni de la Hasanuddin University din Makassar și de la National Research and Innovation Agency (BRIN).
Împreună, cercetătorii au urmărit originile unuia dintre cele mai utilizate produse psihoactive de pe Pământ - și unul dintre cele mai puțin cunoscute în afara Asiei: betelul, conform labrujulaverde.com.
Betelul este sămânța palmierului Areca catechu. În Asia de Sud și Asia de Sud-Est, acesta a fost mestecat timp de secole, învelit în var stins - practic, cenușă măcinată provenită din scoici - formând o mică pastă compactă cunoscută sub numele de quid.
Gândiți-vă la el ca la ceva situat între tutunul de mestecat și o ceașcă de cafea foarte tare: consumatorii obțin o ușoară euforie și un impuls de vigilență.
Aproximativ o persoană din zece dintre cele care trăiesc astăzi consumă betel, ceea ce îl face a patra cea mai consumată substanță psihoactivă din lume, după alcool, cofeină și nicotină - însă rămâne aproape necunoscut în Europa și America de Nord.
Până acum, cele mai vechi dovezi solide privind consumul de betel proveneau din rămășițe din Epoca Bronzului descoperite în Thailanda și datate la 3.000-3.500 de ani vechime.
Acest lucru se potrivea cu presupunerea general acceptată în cazul aproape tuturor drogurilor cunoscute: consumul obișnuit ar fi început odată cu agricultura și viața sedentară, când primele societăți agricole au început să fermenteze cereale.
Nucile de betel sunt folosite și azi în Asia
Exemplul clasic este berea de orz produsă în Israel în urmă cu aproximativ 13.000 de ani, considerată mult timp una dintre cele mai vechi dovezi ale producerii intenționate a unei substanțe psihoactive.
În Peru, polenul provenit de la un cactus psihedelic a fost datat la aproximativ 10.000 de ani. Prin comparație, betelul părea să fi apărut mult mai târziu.
Dar cele două schelete din Sulawesi schimbă complet această cronologie.
Citește și: Un restaurator de mobilă a descoperit misterul picturilor rupestre din Epoca de Gheață: E fascinant
Unul datează din urmă cu 25.000–16.000 de ani, adică exact în timpul Ultimului Maxim Glaciar, cea mai rece perioadă a ultimei ere glaciare.
Celălalt este mai recent, datând din urmă cu 7.600–6.300 de ani.
Amândoi erau vânători-culegători, care au trăit cu mult înainte ca agricultura să ajungă în această regiune, iar amândoi prezintă aceleași șanțuri caracteristice pe dinți.
Pentru comparație: la 25.000 de ani vechime, această descoperire este de peste cinci ori mai veche decât piramidele de la Giza și depășește cu mai mult de 20.000 de ani recordul anterior privind consumul de betel.
Echipa lui Brumm a concluzionat că șanțurile nu au fost produse prin mestecarea unei pastile de betel preparate, așa cum se procedează în prezent, ci printr-un comportament mai simplu și necunoscut anterior științei.
E vorba de sugerea semințelor întregi, neprelucrate, de betel, pentru perioade îndelungate - mai degrabă ca și cum cineva ar suge o bomboană tare decât ca și cum ar mesteca ceva.
Pentru a confirma că acest obicei putea avea într-adevăr un efect asupra creierului, cercetătorii au efectuat experimente în laborator.
Rezultatul a fost surprinzător: simpla menținere a unei semințe intacte în gură elibera suficientă arecolină - substanță cu o structură asemănătoare nicotinei - pentru a modifica activitatea neuronală.
Cercetătorii au observat că varul crește biodisponibilitatea compusului, transformând arecolina într-o formă care este absorbită mai ușor.
Acesta este probabil motivul pentru care mestecarea a devenit, în cele din urmă, metoda dominantă.
Dar simpla sugere a seminței era suficientă pentru a produce un efect.
Citește și: „Drogul violului”, detectat într-o secundă de un tatuaj temporar. Păstrează rezultatul pentru o lună
O analiză biochimică ulterioară a dinților fosili a confirmat chiar existența unor urme de arecolină încorporate în țesutul dentar al ambilor indivizi - o dovadă fizică directă că substanța ajunsese în organismul lor.
Rămâne întrebarea evidentă: de ce ar fi început cineva să sugă semințe amare ore întregi? Răspunsul probabil se află, din nou, în dinți.
Ambii vânători-culegători din Sulawesi aveau o sănătate dentară precară, iar arecolina acționează ca un analgezic natural.
Echipa lui Brumm suspectează că obiceiul a început ca un remediu pentru durerile de dinți — dar efectul s-a întors împotriva lor.
Sugerea timp de ani de zile a unor semințe tari și abrazive a dus la uzura dinților până când, în unele cazuri, a provocat și mai multă durere, favorizând apariția unor infecții cronice.
Cu alte cuvinte, remediul alimenta chiar problema pe care trebuia să o rezolve.
Potrivit lui Brumm, dovezile din Sulawesi, care apar încă de acum 25.000 de ani și preced cu mult apariția agriculturii, ar putea reprezenta cel mai vechi caz cunoscut de consum de droguri din lume.
