Ce domnitor a plătit tribut turcilor pentru prima oară? Era nepotul și rivalul lui Mircea cel Bătrân, iar faima acstuia l-a făcut să pară un personaj negativ. Dar voievodul cu pricina n-a acționat decât în virtutea regulilor din îndepăratul ev mediu, când orice fiu „din os domnesc” era îndreptățit să pretindă tronul.
Ce domnitor a plătit tribut turcilor pentru prima oară? Era nepotul și rivalul lui Mircea cel Bătrân
Vlad I, acesta fiind numele său, a fost fiul lui Dan I, domnul Țării Românești între 1383-1386, acesta fiind și frate de tată cu Mircea cel Bătrân. Prin urmare, Vlad era nepotul celui care îi va învinge pe turci la Rovine.
Urcarea pe tron a lui Mircea s-a produs în circumstanțe dubioase, dat fiind că Dan I a murit otrăvit pe când era într-o campanie militară desfășurată cu ajutor otoman în vecinătatea Dristorului (Silistra), împotriva țarului de Tărnovo, Ioan Șișman.
Multe suspiciuni s-au îndreptat chiar către Mircea, acesta, ca și alți conducători creștini, fiind nemulțumit de politica pro otomană a fratelui său.
Citește și: Care este localitatea unde trăiesc 300 de Țepeș? Ce legătură au locuitorii cu marele voievod?
Așa a ajuns Mircea, căruia i s-a zis, ulterior cel Bătrân, pentru a fi deosebit de alți voievozi cu același nume, pe tronul Țării Românești, în septembrie 1386.
Este binecunoscută victoria sa zdrobitoare asupra oștirii sultanului Baiazid I zis Fulgerul, la Rovine, luptă desfășurată în octombrie 1394. Dar tocmai această izbândă avea să-i aducă lui Mircea periclitarea domniei, primejdia venind chiar dinspre nepotul său, Vlad.
Deși victorios la Rovine, voievodul suferise pierderi majore în rândul oștirii, iar pe plan extern au loc schimbări importante.
Aliatul lui Mircea din Moldova, Roman I este înlăturat de la domnie, iar urmașul său, Ștefan I (1394 – 1399), se manifestă deschis contra Țării Românești, chiar și în fața regelui maghiar Sigismund de Luxemburg.
Cel din urmă a reacționat, intră cu armata în Moldova la începutul lui 1395, dar suferă o grea înfrângere, la Hindău(Ghindăoani), din partea voievodului Ștefan I, aliatul polonilor.
Astfel, se creează contextul pentru ca alianț moldo-polonă să-l susțină și chiar să-l impună în fruntea Țării Românești pe Vlad I, prin noiembrie 1394.
Baiazid I „Fulgerul” a fost sultanul Imperiului Otoman între 1389-1402 - Foto: arhiva
Această acaparare a tronului de către Vlad de la unchiul său, i-a făcut pe cronicari și istorici ca, multă vreme, să se refere la el cu supranumee de „Uzurpatorul”.
O poreclă total nedeaptă, dat fiind că Vlad, ca orice fiu de domnitor, avea dreptul să pretindă și să urce pe tronul țării. Iar câștigarea acestuia prin detronarea voievodului „în funcție” a fost o practică des întâlnită în Țările Române.
La fel a ajuns în fruntea Moldovei, de exemplu, însuși Ștefan cel Mae, în 1457, după ce l-a învins în luptă pe domnitorul de la acel moment, Petru Aron care, în plus, era și ucigașul tatălui său, Bogdan al II-lea, dar, coincidență, și unchi.
Citește și: Cetatea București, întemeiată de un buzoian? 565 de ani de la prima sa atestare documentară
Conform istorie-pe-scurt.ro, între Mircea și Vlad I se pare că s-a ajuns la o împărțire a teritoriului, fiecare având reședință propie. În aceste împrejurări complicate, Mircea încheie la Brașov un tratat de alianță cu Sigismund al Ungariei.
Ca o consecință imediată, forțele române și maghiare reocupă mare parte a Dobrogei, unde turci își instalaseră pe alocuri garnizoane.
O cerere de ajutor adresată turcilor de către Vlad I a dus la o înțelegere între acesta și Baiazid I. Aici istoriografia noastră menționează că Vlad I a plătit pentru prima oară un tribut către otomani, dar de o valoare redusă, date fiind ecourile încă vii ale înfrângerii turcilor la Rovine.
Nu se cunoaște suma plătită de acesta, în schimb se știe că, după reocuparea scaunului domnesc, Mircea cel Bătrân achita turcilor, la 1415, 3.000 de galbeni, conform istoriaintimp.blogspot.com.
Tributul (sau haraciul) s-a stabilizat şi a început să fie plătit și de urmaşii lui Mircea cel Bătrân. Treptat, odată cu expansiunea otomanilor, acesta s-a mărit, ajungând la mijlocul secolului al XV-lea, la 10.000 ducaţi.
În timpul lui Suleyman Magnificul, tributul a crescut accelerat, pornind de la cei 14.000 ducaţi plătiţi de Radu de la Afumaţi şi ajungând la suma de 50.000 de ducaţi plătiţi în 1545 la învestirea lui Mircea Ciobanul, potrivit adevarul.ro.
După moartea Magnificului, tributul a continuat să crească, atingând recordul de 104.000 ducaţi în ultimele două decenii ale secoluluial XVI-lea.
Rvenind la Vlad I, instigat probabil de acesta, Baiazid a trecut Dunărea cu o puternică oaste în Banat, unde pradă cumplit localitățile Becicherec, Timișoara, Caransebeș și Orșova.
De aici, a trecut Țara Românească pe la Turnu Severin. I s-au alăturat și detașamente sârbești de 8.000 de oameni. Regele Sigismund vine în persoană cu ajutor militar și îl ajută pe Mircea să câștige bătălia de la Craiova, din 17 mai 1395, iar Baiazid se retrage peste Dunăre, în Bulgaria.
Dar cum Polonia atacă în nordul Ungariei, victoria nu poate fi exploatată, dat fiind că Sigismund e nevoit să revină în regat, pentru a-și apăra propriul tron. În aceste condiții, Mircea și Vlad rămân încă într-o situație nedecisă, niciunul nefiind încă un învingător clar în disputa de familie, practic. Dar situația avea să se schimbe nu peste multă vreme.
La 26 septembrie 1396 are loc faimoasa luptă de la Nicopole, în care marea oaste creștină a occidentului este înfrântă de Baiazid. Sigismund fuge de pe câmpul de luptă și încearcă să ajungă în Transilvania prin Banat sau Țara Românească.
Din cauza opoziției lui Vlad, regele maghiar trebuie să facă un ocol pe Dunăre, Marea Neagră, Constantinopol până la Ragusa, oraș-port pe coasta Siciliei, tot periplul durând trei luni.
Dezastrul de la Nicopole anunța o amenințare iminentă pentru Țara Românească. Turcii desființează țaratul bulgar de la Vidin, confiscă averile bisericești, dându-le spahiilor, ucid mulți cavaleri creștini căzuți în prizonierat, iar cetățile din dreapta Dunării devin puncte de sprijin pentru eventuale atacuri în spațiul românesc.
În aceste condiții boierimea munteană îl „lasă din brațe” pe Vlad și i se alătură lui Mircea, văzut ca singurul capabil să mai asigure independența principatului.
Citește și: Care au fost primii domnitori care au plătit tribut turcilor? Ce sumă trebuia să dea Ștefan cel Mare
În decembrie 1396, oastea voievodului transilvănean Știbor întreprinde o campanie împotriva lui Vlad. Acesta este constrâns să se refugieze cu întreaga familie în cetatea Dâmbovița, unde este capturat și dus peste munți.
Acesta este momentul în care Vlad I iese de pe scena istoriei, despre el nemaiexistând informații după acest moment.
Pe tron a revenit Mircea, poziția sa întărindu-se pe tot parcursul lui 1397 printr-o victorie asupra lui Baizid, fără ca Sigismund să îi fi venit în ajutor.
Mircea cel Bătrân va conduce țara până în 1418, adunând trei decenii de domnie - dacă scădem, firește, cei doi ani ai lui Vlad pe tron - a patra cea mai lungă domnie din istoria României, după Carol I (48 de ani), Ștefan cel Mare (47 de ani) și Alexandru cel Bun (32 de ani).
Vlad, în schimb, a rămas doar o anexă la povestea mult mai cunoscutului său unchi, alegându-se, pe nedrept,, cum spuneam, și cu porecla de Uzurpatorul.
