Care este cea mai veche biserică din București? În ea au fost încoronați mulți domnitori ai Țării Românești

Cea mai veche biserică din București e cunoscută ca Sf. Anton sau Biserica Curtea Veche. 

Se află lângă ruinele fostului Palat Voievodal, punctul nodal al vechii Curți Domnești și vizavi de Hanul lui Manuc, lângă Piața Sf. Anton.

Deși unii consideră că Biserica lui Bucur - legendarul întemeietor al orașului, ar fi cea mai veche biserică, dovezile documentare sunt în favoarea Bisericii Sf. Anton.

Biserica Sf. Anton din Centrul Vechi, ridicată de domnitorul Mircea Ciobanul

Biserica fost ridicată de domnitorul Mircea Ciobanul la mijlocul sec. al XVI-lea, pentru a-i fi lăcaş de rugăciune, cu hramul Bunei Vestiri, în curtea domnească în care se afla la acea vreme, lângă Palatul Voievodal.

Ridicarea ei s-a petrecut între 1558-1559, în a doua domnie a celui care era strănepotul lui Mircea cel Bătrân și soțul celei care a devenit mult mai cunoscută decât el de posteritate, apriga Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare.

Mircea Ciobanul n-a apucat să vadă lăcașul terminat în totalitate, această sarcină revenindu-l fiului și urmaşului său, Petru cel Tânăr, domn între 1559-1568.

Citește și: Care fiică de domnitor a ajuns sultană? A fost soția nepotului lui Suleyman Magnificul

Dar ctitorul bisericii a fost înmoemântat chiar în ea, aşa că 1559 e considerat anul de la care socotim vechimea lăcaşului ortodox. 

La târnosirea (n.r. - resfințirea) din 1852, mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei i-a adăugat hramul „Sf. Anton”, pe care îl purtase o biserică din vecinătate, distrusă în Marele Incendiu din 1847 care afectase aproape întreaga Capitală, potrivit ziarullumina.ro.

Pe de altă parte, Biserica lui Bucur, „rivala” la titlul neoficial de cea mai veche biserică din București, nu are o dată de construcție cunoscută oficial, dar cei mai mulți istorici consideră că ea a fost ridicată în secolul al XVII-lea.

Chiar dacă unii experți cred că așezământul ciobanului Bucur ar fi fost zidit, de fapt, în 1416 de Mircea cel Bătrân, același lucru e valabil și pentru Sf. Anton.

Și asta, pentru că Mircea Ciobanul a cosntruit-o pe locul unei biserici mult mai vechi, de lemn, ridicată tot de Mircea cel Bătrân, străbunicul său.

Făcută pe locul unei biserici mai vechi de lemn, ridicată de Mircea cel Bătrân

Poate de aceea şi planul bisericii seamănă atât de mult cu faimoasa ctitorie a lui Mircea de la Cozia. 

Biserica Sf. Anton a fost martoră la numeroase evenimente ale istoriei principatului, de la năvălirile oştilor lui Sinan-Paşa, în vremea lui Mihai Viteazul, până la zilele mai bune de sub Vodă Şerban Cantacuzino.

Citește și: Cine a fost marea iubire a lui Vlad Țepeș? A vrut să incendieze Brașovul pentru ea

Acesta din urmă a dat poruncă în 1715 să se facă o pisania nouă în locul celei dispărute, ea putând fi văzută şi azi deasupra intrării în biserică.

Timp de aproape 300 de ani, biserica, aflată aşa de aproape de Curtea Domnească, a servit şi ca loc de „ungere cu mir” întru domnie, de încoronare, a conducătorilor Ţării Româneşti, până spre mijlocul secolului al 19-lea, tradiţia stopându-se odată cu Gheorghe Bibescu, în 1842.

Citește și: Care domnitor al Țării Românești a fost poreclit „Haidăul”? A sfârșit înecat în Marea Marmara

Lăcașul de cult a trecut prin mari incendii, prin grozăviile războaielor, a văzut chipurile voievozilor Tării Româneşti, speranţele lor când urcau în scaunul Domniei şi disperarea din ochii acestora atunci când vreun trimis de-al sultanului îi punea pe umăr năframa neagră, rostind doar: „Mazîl”, ce însemna nu doar pierderea domniei, ci şi, cel mai adesea, a vieţii.