Când a apărut primul rucsac? Un obiect asemănător a purtat și Ötzi, „Omul Ghețurilor”, acum 5.300 de ani
Când vorbim de primul rucsac din istorie ar trebui să ne întoarcem cu mii de ani în urmă, oamenii folosind în istorie tot felul de dispozitive improvizate pentru a căra greutăți în spate. Dar rucsacul în varianta apropiată de ceea ce cunoaștem azi e o invenție mult mai recentă.
Oamenii au transportat lucruri pe spate în diverse forme cel puțin de când au început să folosească unelte, adică de acum aproximativ două milioane de ani - și au căutat mereu modalități de a face încărcătura mai confortabilă.
Cu toate acestea, rucsacul, așa cum îl recunoaștem astăzi, a apărut de puțină vreme la scara istoriei, spre sfărșitul Războiului Civil din SUA din perioada 1861-1865.
Cel mai vechi rucsac cunoscut a fost purtat de Ötzi, „Omul Ghețurilor”, acum 5.300 de ani
Cel mai vechi rucsac cunoscut descoperit vreodată, găsit în Alpi, la granița dintre Austria și Italia, folosea două scânduri înguste de lemn și o prăjină de alun ca cadru.
Dispozitivul datează din jurul anului 3300 î.Hr. și îi este atribuit celebrului Ötzi, „Omul Ghețurilor”, o mumie dintr-un ghețar descoperită în 1991, potrivit smithsonianmag.com.
Obiectul, ca și mumia lui Ötzi, se află la Muzeul de Arheologie din Tirolul de Sud, din Bolzano, Italia, dar a fost expus și în alte muzee, în expoziții temporare.
Ceea ce recunoaștem astăzi sub numele de rucsac este însă o invenție mult mai recentă, din timpul Războiului Civil din SUA.
În 1865, Henry Clay Merriam a condus un regiment de trupe aboliționiste în timpul unui atac împotriva Fort Blakely, o fortăreață confederată din Alabama.
Citește și: 6 mistere istorice pe care oamenii de știință le-au deslușit în sfârșit, în anul 2023
Faptele sale din această bătălie finală a Războiului Civil i-au adus Medalia de Onoare pentru „bărbăție deosebită”.
Ulterior, locotenent-colonelul a avut o revelație: era extrem de obositor să poarte atât un rucsac de pânză (fără cadru de susținere internă), cât și o geantă de umăr care îi conținea rațiile de mâncare.
Pe baza experienței sale de transport al echipamentului în armată, Merriam a conceput o soluție: un rucsac pătrățos din pânză cu spațiu pentru șosete, un litru de apă, un trusă de bărbierit și un pachet de cărți de joc, plus un compartiment pentru rații într-o casetă la bază.
Bretelele din tablă formau cadrul genții—și puteau fi folosite și ca stâlpi de cort pe timp de noapte.
În brevetul său din 1878, Merriam explica faptul că designul îi ajuta pe soldați prin „diminuarea greutății de transportat și, în același timp, prin distribuirea ei mai uniformă, lăsând corpul soldatului mai liber și mai puțin împovărat de curele și alte elemente de prindere”.
Stâlpii de cort au fost deosebit de ingenioși, dar încă mai erau îmbunătățiri de făcut.
Varianta modernă de rucsac a apărut în anii 1930
În 1882, Camille Poirier, proprietarul unui magazin de pantofi din Duluth, Minnesota, a folosit un design din pânză cu o curea pentru cap pentru a transporta o canoe și bagajul simultan- o prioritate în țara celor 10.000 de lacuri.
El a conceput, de asemenea, o curea suplimentară care susținea o umbrelă pentru a le ține umbră drumeților. Modelul s-a dovedit atât de popular și durabil, încât rucsacul Poirier, sau Duluth, se produce și astăzi.
Citește și: Cum arăta cel mai bătrân „român” din istorie? „Ion de la Anina” a trăit acum aproape 40.000 de ani
Au urmat și alte perfecționări. După ce norvegianul Ole F. Bergan a adăugat un cadru metalic curbat unui rucsac în 1909, forțele armate ale țării sale i-au adoptat rucsacurile, iar legendarul explorator și alpinist norvegian Roald Amundsen a luat unul într-o expediție la Polul Sud.
Apoi, Lloyd F. Nelson s-a inspirat din rucsacurile purtate de inuiții pe care i-a întâlnit în timp ce făcea drumeții prin Alaska.
În 1922, el a creat rucsacul original „Trapper Nelson”, o geantă din pânză cu un cadru de lemn detașabil și știfturi de oțel.
Rucsacul modern a început să prindă cu adevărat formă în anii 1930, după ce Gerry Cunningham - un alpinist care a servit ulterior în Divizia a Zecea Montană - a adăugat compartimente cu fermoar pentru un acces ușor în timpul escaladării stâncilor.
Cunningham a trecut la fabricarea modelelor din nailon în 1967. În același an, Murray McCory a înființat compania JanSport împreună cu prietena sa, Jan Lewis, oferind rucsacuri din nailon cu cadre ușoare din aluminiu.
Rucsacurile de schi și alpinism s-au dovedit populare printre studenții care căutau o modalitate de a-și păstra cărțile uscate în Seattle-ul ploios, unde JanSport își deschisese sediul.
Citește și: De când datează cea mai veche locuință din România? Era construită din fildeș și oase de mamuți
Cadrele mai ușoare au transformat aceste rucsacuri dintr-un accesoriu de alpinism într-un articol esențial pentru școală.
Stilurile se pot schimba - materialele reciclate și porturile de încărcare USB sunt în tendințe - dar rucsacul rămâne de neprețuit pentru toți călătorii.
Aproximativ 450 de milioane de rucsacuri sunt vândute la nivel global în fiecare an, o dovadă uimitoare a capacității sale de a se adapta.
