Când a apărut primul pașaport din România? Avea culoarea liliachie și a înlocuit vechile „răvașe de drum”

Primul pașaport din România, în sensul la care ne referim astăzi la acest document de călătorie, a apărut în domnia regelui Carol I.

Astfel, la 19 martie 1912, suveranul a promulgat, prin Înaltul Decret Regal nr. 1 758, prima lege modernă referitoare la pașapoarte, denumită „Lege asupra pașapoartelor".

Dar documentul actual nu a fost inventat într-un singur moment și nici nu poate fi atribuit unei singure persoane.

El este rezultatul unei evoluții îndelungate, începând cu scrisorile de liberă trecere ale conducătorilor antici și monarhilor medievali.

Primul pașaport modern din România a apărut după legea din 1912

Acum aproape 2.500 de ani, În jurul anului 445 î. Hr., în „Cartea lui Neemia”, se găsește una dintre cele mai vechi menționări cunoscute a unui document de călătorie.

În ea se relatează că Neemia, un demnitar evreu aflat în slujba regelui persan Artaxerxes I, a primit din partea acestuia scrisori care îi permiteau să traverseze în siguranță provinciile imperiului în drumul spre Ierusalim.

Acestea nu erau pașapoarte în sensul actual. Nu confirmau cetățenia titularului și nu aveau fotografie, termen de valabilitate sau pagini pentru vize.

Erau permise regale de liberă trecere, prin care autorităților locale li se cerea să îi asigure unei anumite persoane trecerea și protecția.

Citește și: Documentul găsit la perchezițiile de la Călin Georgescu: o „legitimație diplomatică” a Ordinului de Malta

Mai târziu, în Europa medievală, monarhii emiteau și ei documente de liberă trecere pentru mesageri, negustori, diplomați și alți călători.

Prin ele, conducătorul solicita ca titularul să fie lăsat să treacă și, uneori, să primească protecție în teritoriile străine.

În Anglia, asemenea documente au fost menționate într-o lege adoptată în 1414, în timpul regelui Henric al V-lea. Din acest motiv, monarhul este descris uneori drept inițiatorul pașaportului modern. 

În România de azi, documentul de călătorie românesc a fost menționat, pentru prima dată, prin Regulamentele Organice ce au intrat în vigoare în 1830 în Moldova și în 1831 în Țara Românească,

În aceste prime constituții ale principatelor era menționat, pentru prima dată, și documentul de călătorie românesc cunoscut sub termenul de pașaport.

Totodată, Regulamentul Organic stipula și obligația Agiei (actuala Poliție) de a elibera „răvașe de drum” celor care părăseau teritoriul țării și de a le cerceta pe cele ale celor care intrau în țară, potrivit pentrupatrie.mai.gov.ro.

Dar abia 80 de ani mai târziu, statul român introducea primele principii generale pentru pașapoarte și pentru trecerea frontierei.

În comunism, pașaportul avea culoarea verde

La 19 martie 1912, regele Carol I a promulgat, prin Înaltul Decret Regal nr. 1 758, prima lege modernă referitoare la pașapoarte, denumită „Lege asupra pașapoartelor".

Potrivit acesteia, „Pașapoartele se emit în numele regelui și se liberează de ministerul de interne și de prefecții de județe și de poliție în condițiunile ce se vor determina prin regulamentul de aplicare al acestei legi”.

Pașapoartele, emise în numele regelui, erau de forma unei cărți mici, de dimensiunile 9 cm/13 cm, fiind „compuse din 20 de pagini numerotate”.

Citește și: Pașaportul românesc urcă pe locul 11 în lume: acces fără viză în 178 de destinații

Fiecare pagină a pașaportului avea „un fond încadrat, compus cu motive naționale”, în culoarea liliacului deschis, făcând să iasă în aparență stema țării și cuvântul „ROMÂNIA”, iar dedesubt cuvântul „PASPORT”.

Pașapoartele erau documente individuale de călătorie, dar acestea cuprindeau și o rubrică dedicată însoțitorilor, în care puteau figura, pe lângă titular, soția, soțul și copiii minori.

Ulterior, au fost introduse pașapoartele diplomatice (în 1920), pașapoartele de serviciu (în 1941) și pașapoartele colective, conform politiadefrontiera.ro.

Pașapoartele de serviciu se distingeau printr-o tehnică specială de prindere (lipire, broșare) a filelor de coperți, care crea un efect de evantai.

Dacă în acele vremuri autoritățile se confruntau cu documente de călătorie „plăsmuite, drese ori prefăcute”, transformările economice și politice care s-au succedat cu rapiditate la nivel european au determinat și o creștere a infracționalității în acest domeniu.

Pe vremuri, în România Regală, cetățenii țării noastre aveau pașapoarte de culoare albastru deschis, care au funcționat până în 1947.

Citește și: Pașaport de vacanță pentru patrupezi: În ce condiții legale poți scoate animalul în lesă, din țară

Ulterior, în anii comunismului, pașapoartele au devenit verzi, iar din 1991 s-a trecut la culoarea roșu, suferind mai multe schimbări pe copertă.

Din 2008, pașaportul este vișiniu, actualul model de pașaport biometric intrând în funcțiune în 2011.