Mihai Daraban a absolvit Politehnica Bucureşti şi, la momentul alegerii în fruntea (CCIR) era director comercial al grupului de firme Histria.
O perioadă, a deţinut şi funcţia de vicepreşedinte a Clubului Farul din Constanţa. La finalul lui 2018, Mihai Daraban a fost unul din cei mai duri critici ai ordonanței de urgență 114/2018, denumită de PSD „taxa pe lăcomie“.
În interviul acordat Newsweek România, președintele CCIR și-a menținut criticile față de această ordonanță, a explicat efectele diminuării luptei anticorupție și a contrazis tezele lui Sebastian Ghiță, potrivit căruia DNA a distrus oamenii de afaceri autohtoni pentru a face loc, pe piața din România, multinaționalelor.
Newsweek România: Ați fost un critic al ordonanței pe care PSD a denumit-o „taxa lăcomiei”. Acum, că s-a emis, ce se mai poate face?
Mihai Daraban: În primul rând, să așteptăm să devină lege în Parlament ca atunci să putem umbla la ea. Cât este ordonanță nu mai ai ce să mai faci. Ordonanța a fost făcută fără o consultare publică, o știm, lipsa dialogului social este la mare modă în România. Noi, mediul de afaceri, nu avem drept de vot nici măcar consultativ.
Nu sunteți în Consiliul Economic și Social?
Nu. Asta este...
Unde credeți că este cea mai mare problemă în această ordonanță, unde ar fi nevoie de o schimbare?
Problema este că sunt speriați investitorii. Sunt speriați cei din mediul bancar. Băncile, le iubim, nu le iubim, asigură finanțare în economie. Până la urmă, așa cum a fost și cu taxa de stâlp, tot consumatorul final va suferi.
Toți își vor mări tarifele astfel încât să-și recupereze această taxă din vânzarea finală a produsului pe care-l au, sub toate formele lui.
Se simte deja pe piață că băncile au început să crească tarifele și să acorde finanțare mai greu?
A început să se simtă. Sunt bănci care aveau de gând să intre în România și sunt în expectativă. Chiar bănci din SUA care începuseră o anumită reclamă de a intra în România sunt pe stand-by pentru că sunt lucruri de natură să bulverseze acest mediu de afaceri, care este și așa foarte fragil.
Vă îngrijorează ce se întâmplă cu lupta anticorupție în România?
Da, categoric. Ne îngrijorează pentru că am fost cunoscuți și catalogați ca atare. Din păcate, mai ales vorbind de partenerii străini... pentru că, până la urmă, această luptă anticorupție creează acel climat și investitorii înțeleg că sunt sprijiniți de lege în țara în care investesc. Lucrurile sunt foarte simple.
Diminuarea luptei anticorupție... pentru că este diminuată spre zero... duce practic la o fugă, o alarmă dată în rândul investitorilor că România devine nesigură.
Sebastian Ghiță, dar nu e singurul care a avut această teorie, a spus: DNA-ul a distrus firmele românești și a ajutat investitorii străini!
Nu este adevărat. Pentru că, dacă e să luăm o foaie A4, o să vedeți că nu sunt mai mult de 20-25 de personaje care au ținut prima pagină, au ținut ore în șir de talk-show, dar nu sunt foarte mulți.
Mihai Daraban, alături de comisarul european pentru buget și resurse umane, Gunther Oettinger
Eu am făcut un sondaj printre ai mei, la camerele de comerț, și la Buzău, și la Iași, și la Constanța, de unde sunt: câți oameni de afaceri au închis businessul din cauza DNA? O să aveți surpriza că mai deloc. Sunt niște nume sonore care au fost circulate în spațiul public excesiv, care, într-adevăr, au dus...
Dar vă spun că nu vă ies mai mult de 20 de pacienți. Nu vă ies mai mult de 20 cu tot efortul pe care vreți să-l faceți. Aaa, au fost situații legate de faptul că suntem pe ultimul loc la digitalizarea administrației și ANAF-ul, în ignoranța sa, la cererea unui procuror, a pus poprire pe toate conturile societății respective de la toate băncile.
Dacă erau 100.000 de lei invocate de procuratură, a pus poprire pe 100.000 de lei din toate băncile. Asta este o chestie pe care a simțit-o mediul de afaceri. Dar faptul că unii și-au închis afacerea din cauza DNA...
Ce să vă spun?
Ați spus în noiembrie 2017: vom fi foarte atenți cum se vor cheltui cei 2% din PIB pentru Apărare. Au trecut 15 luni, care-i impresia?
Achizițiile pe partea de air defence, cu rachetele Patriot, sunt de salutat. Îmi pare rău că acest program, al corvetelor, nu s-a finalizat, deși s-au trecut absolut toate procedurile. Procedurile sunt închise, motivația suspendării sau anulării - pentru că n-am înțeles foarte bine despre ce fază e vorba - este una puerilă.
Că e ceva pe rolul unei instanțe, din partea unuia dintre competitori...Nu este nici hotărâre definitivă, nici măcar în primă instanță... Este o acțiune pe rol.
Dacă guvernele României ar fi ținut cont de acțiuni pe rol, probabil că foarte mulți nu ar fi fost miniștri!
Presa a scris că, de fapt, câștigătorul ar fi fost Naval Group din Franța și guvernării nu i-a convenit acest câștigător...
Am citit și eu, chiar la Newsweek România, că Naval Group s-a clasat pe primul loc. Mi se pare normal clasamentul având în vedere că dintre cei trei ultimi participanți, singurul producător exclusiv militar este gruparea franceză. Restul...
Și produsele pe care le-au scos francezii au participat pe câmpurile de bătălie. Am văzut că s-au tras rachete de pe fregatele și corvetele franceze în războaiele din Golf, chiar și în Siria a fost un val de rachete lansate de pe navele franceze.
Uitându-ne și la palmares, faptul că gruparea franceză a făcut practic toată gama de nave militare de la submarin clasic și atomic până la avion cred că-i califică în a fi câștigători. Inclusiv prețul, probabil, a fost mai mic tot din aceste cauze, pentru că există foarte multă producție internă, spre deosebire de ceilalți, care importă.
Statul a preluat de la Daewoo șantierul naval Mangalia și, după aceea, a făcut o combinație cu Damen... A fost o afacere bună?
Eu mi-am dorit să fie bună. Problema rămâne... pentru mine personal este o mare nebuloasă cum s-a stins creanța băncilor coreene de un miliard de dolari, care o aveau pe Daewoo Mangalia. Această creanță, care era de patru miliarde pe tot grupul Daewoo, dar din câte am înțeles unul era pe Mangalia.
Ei, această creanță... despre această închidere a ochilor de către băncile coreene cred că nu putem afla răspunsul decât în Coreea.
Pentru că este imposibil pentru instituțiile statului din România să afle cum s-a stins acea creanță. Mie mi se pare inclusiv tranzacția ciudată și prin prisma faptului că... credeți-mă, sunt cititor de TradeWinds, Lloyds List, revistele de specialitate din shippingul mondial... o asemenea tranzacție era pe prima pagină.
În lumea shippingului nu se întâmplă în fiecare săptămână ceva spectaculos. Această tranzacție ar fi trebuit să se aducă la cunoștința măcar lumii shippingului: domnule, știți că la Mangalia s-a schimbat patronul?
Ei, n-au prea apărut acest gen de știri...Sunt niște semne de întrebare. Probabil răspunsurile sunt mai degrabă în Coreea decât în România.
În ultima vreme ați mai avut un contact cu Guvernul, să vedeți care este pulsul...
Nu, n-am avut, deși ne-am fi dorit. Măcar la plecările doamnei prim-ministru prin străinătate, Camera de Comerț ar fi achiesat cu o delegație de oameni de afaceri, dar...
În marile turnee pe care le-a făcut în țările din Golf, n-ați fost contactați?
Nu am fost contactați, deși puteam să construim cu oameni de afaceri interesați de zonă, să profităm de vizita unui înalt demnitar al statului român ca să ni se deschidă uși la un alt nivel.
Eu am văzut în alte delegații, mai ales în astfel de zone, erau mereu și oameni de afaceri...
Categoric.
Niciun om de afaceri, nu doar că n-a fost nimeni de la CCIR...
Nimeni. Ceea ce nu e prea indicat. Noi vorbim de internaționalizarea businessului românesc și ce facem? Nimic. Nici noi, camera de comerț, nu avem totuși forța necesară, din cauza fragilității sistemului cameral din România nu avem puterea să mișcăm o delegație foarte puternică de oameni de afaceri, decât dacă unul din decidenții importanți ai României apelează la noi, ca împreună să ne conjugăm efortul.
Aveți vreun contact la ora asta în Guvern? Adică: îl sun pe ministrul X, îmi răspunde la telefon, discutăm...
Avem o relație, în special la ministerele cu care avem o relație mai apropiată prin specificul de activitate. Vorbim de Finanțe, Comerț, Externe. Avem convorbiri bilaterale și contribuim cu părți din activitatea noastră la programul dânșilor.
Sunteți mulțumit de activitatea reprezentanțelor economice ale României în străinătate?
Relativ mulțumiți, nu în totalitate. Suntem excesiv de reprezentați în Europa. Cred că foarte mulți ar trebui dislocați pe alte continente.
În Europa, eu zic că ne-am atins maximum de capacitate, oamenii de afaceri din România se suie în avion, după o oră și 20 de minute sunt la Viena, în două ore la Munchen. S-a creat acest „business as usual”, mediul de afaceri nu mai are nevoie de atașatul economic pentru că se descurcă.
Știe mecanismele...
Știe mecanismele, participă la târguri, își cunoaște acolo viitorii parteneri. Nu mai este nevoie de o intermediere. În schimb, în zonele îndepărtate, este nevoie de o asistență din partea atașaților economic, dar din păcate, aceștia nu sunt.
În ce zonă ați vedea cele mai bune oportunități?
În primul rând țările G20 din afara Europei. În Europa sunt doar vreo cinci, din 20. Ne-am aștepta la prezență mult mai puternică în țări precum Japonia, Coreea de Sud, China, Australia, India... zonele din Golf, unde avem Arabia Saudită în G20. În Golf e un hub, Emiratele Arabe Unite. Nu în ultimul rând, Americile, unde vorbim de patru țări: SUA, Canada, Mexic și Brazilia.
În primul rând, G20 pentru că trebuie să ne uităm la potențialul viitorilor parteneri. Hai să-i luăm pe cei mai puternici, pentru că pot asigura finanțări, o mai mare credibilitate. Eu nu spun să ignorăm alte țări. Sunt țări cu foarte mare potențial în America de Sud, stabile: Columbia, Peru, Chile, care trebuie luate în seamă.
S-a revigorat și Argentina după celebra doamnă Kirchner. Există potențial, problema este ca și decidentul responsabil de zonele acestea îndepărtate să ne sprijine.
Ați spus frecvent: nu avem un brand românesc!
Noi, cu riscul de a nu fi iubiți de guvernele României, atragem atenția la clasamentele Eurostat. Și, când Eurostat îți spune că ești pe ultimul loc la inovare-cercetare în UE, când îți spune că ești pe penultimul loc la productivitatea muncii, când îți spune că ești pe ultimul loc în UE la digitalizare administrativă, că ai doar cinci invenții la un milion de locuitori față de media europeană de 112 la un milion de locuitori....
Acuma nu înseamnă că nu suntem sănătoși la cap sau un popor cretin.
Problema este că am internaționalizat și invențiile, pentru că statul, neputând să sprijine o idee de inventică și noi fiind o economie de subcontractori și invenția românească își caută o finanțare străină, care implică omologarea de la finanțator. Până și acest capitol am ajuns să-l externalizăm.
Se pleacă masiv din România, nu doar olimpicii...
Da, dar vedeți, chestia cu starea inventicii, cinci la un milion de locuitori se leagă de ultimul loc
la inovare-cercetare. Nu-i o jignire, dar suntem o economie de lohn. Acum am trecut la cutii de viteze, la subansamble cu valoare adăugată mai mare, dar tot lohn este, un lohn mai performant. Dar produsul care pleacă afară este sub eticheta altuia...
Noi am avut discuții și în țări îndepărtate, în Peru, în Chile: le arătam pe stradă interlocutorilor că deși nu sunt branduri românești care se mișcă pe stradă sunt totuși vehicule cu componente românești înăuntru.
Am citit că ați observat Dustere sub marca Renault, nu Dacia, dar era produs în România sau în altă parte?
E posibil să fi fost produs în altă parte, pentru că sunt foarte multe fabrici care produc Renault Logan și Duster. Vezi Marocul, dar mai sunt în America de Sud. Dar e foarte posibil ca acel Duster să aibă foarte multe componente în România. Vedeți, în industria auto, unde Dacia și Ford la un loc angajează aproape 20.000 de oameni, direct, în industria auto lucrează 206.000 de oameni.
