Sute de mii de libanezi au ieșit în stradă începând cu 17 octombrie după ce Guvernul a anunțat o nouă taxă, pe WhatsApp, ce se adăuga unui pachet de austeritate, ca răspuns la o criză fiscală din ce în ce mai severă.
Libanezii sunt nemulțumiți că în cele trei decenii de la încheierea războiului civil, aceiași lideri au folosit rețelele de sponsorizare pentru a se realege din nou și din nou, chiar în condițiile în care Guvernul nu a reușit să furnizeze nici servicii de bază, cum ar fi electricitate, apă și colectarea gunoiului.
Tripoli, al doilea oraș ca mărime din Liban, cu peste 500.000 de locuitori, în ciuda reputației sale pentru conservatorism, a devenit un centru hiperactiv al demonstrațiilor anti-guvernamentale, dar într-o manieră de abordare cu totul deosebită, de concert, de aceea fiind supranumit „mireasa revoluției”.
Deși pare un continuu concert, în Piața al-Nour, în fiecare seară, manifestanții solicită schimbarea întregii clase politice, din tot spectrul sectar. Și din 17 octombrie, protestatarii nu au arătat niciun semn de abandonare, locuitorilor din Tripoli adăugându-se și libanezi din alte orașe, unde intensitatea manifestațiilor a mai scăzut, oamenii reluându-și activitățile.
Dar în Tripoli, nu prea sunt „activități”, Al Jazeera estimând o rată a șomajului de 50 la sută.
Timp de zeci de ani, Tripoli a fost cunoscut ca un oraș al conflictului, o pată fierbinte a conservatorismului, simbol al diviziunilor din Liban între cei care susțin regimul sirian al președintelui Bashar al-Assad, și care au putut fi recrutați să lupte de partea acestuia, și cei care i se opun vehement.
Rutele sectare expuse în timpul războiului civil din Siria au afectat și Tripoli, unde au avut loc mai multe confruntări între rebelii sunni și șiiții pro-Assad, iar o serie de atentate sinucigașe au ucis zeci de oameni.
Populația din Tripoli vrea să corecteze această imagine de ură, alimentată de lideri religioși sunni și șiia, cerând să fie combătută influența Iranului, care divizează țara.
„Suntem revoluția populară”, „Acesta este adevăratul Tripoli”, spun oamenii.
„Tripoli, pe care l-au pictat ca pe un oraș al terorismului, ca Kandahar, un oraș al morții și sacrificării - iată adevăratul Tripoli, un oraș al civilizației și culturii în care oamenii vor să trăiască la fel ca oriunde altundeva.”
Protestatarii susțin că grupurile armate au fost create de politicieni pentru a menține o stare conflictuală în rândul populației, spre beneficiul lor. Dar acum poporul s-a unit împotriva tuturor politicienilor, iar asta „vine direct din inimile oamenilor.”
Pentru un oraș cu o reputație negativă din punct de vedere al siguranței, protestele au fost relativ calme, în comparație cu cele din Beirut, Nabaiteh și Tir, unde adepți ai milițiilor șiite susținute de Iran, ca Hezbollah și Amal au atacat protestatarii, soldându-se cu mulți răniți.
Un DJ este cel care a reușit cu muzica sa electronică să mențină mulțimea unită, indiferent de apartenența religioasă. „Noi suntem revoluția, voi sunteți războiul civil”, scandează manifestanții, folosind luminile de la telefoanele mobile, pentru efect vizual.
Prin muzica sa, DJ Madi K a inspirat o nouă mișcare de protest popular, scrie L’orient Le Jour.
Aproape în același timp în care protestatarii din alte orașe blocau drumurile dând foc la cauciucuri, Mahdi Karimeh - „DJ-ul revoluției” – „aprindea” mulțimea seara, la Tripoli, cu platanele sale. Cunoscut sub numele de DJ Madi K, tânărul de 29 de ani, a reușit să arate lumii peste noapte o altă față a orașului Tripoli.
În orașul vechi, vânzătorii stradali au înlocuit strigătele obișnuite pentru clienți cu sloganuri revoluționare. În Piața al-Nour, bătrânii dansează alături de tineri pe o versiune arabă a Bella Ciao, iar femeile iau parte cot la cot cu bărbații la această revoluție inedită.
„Muzica a transformat Tripoli”, spune DJ Madi K. „În Piața al-Nour, atmosfera este spectaculoasă. Oamenii din Tripoli, care, de obicei, arată obosiți, disperați și deprimați, sunt toți fericiți, zâmbitori și plini de speranță”, spune DJ Madi K, care conduce revoluția pașnică a libanezilor din clădirea Ghandour.
Dar nu toată lumea este fericită să vadă poporul libanez comutându-și nemulțumirile într-un festival al revoluției. DJ Madi K ar putea fi de acord cu criticii, dar susține că spiritul festiv al „revoluției tripolitanilor” arată că orașul nu este conform etichetei care i s-a pus, fundamentalist și radical.
Ceea ce este o speranță că revoluția libaneză nu va sfârși într-un război civil ca cea siriană, în care toate puterile lumii și-au jucat interesele.
Pentru Madi K, „revoluția” înseamnă oamenii care ocupă străzile, astfel încât să poată recăpăta controlul asupra orașelor și țării lor. „Atâta timp cât protestatarii vor fi pe străzi, voi face parte din această revoluție și o voi încuraja în cel mai bun mod în care știu eu: prin învârtirea platanelor mele”, spune el.
