Orbita joasă a Pământului, pe care se află majoritatea sateliților, este considerată în prezent ca fiind un centru de date gigantic în care orice adversar poate instala un nou server de spionaj.

De fapt, există multe rapoarte care susțin că Beijingul a făcut exact acest lucru, cu scopul de a compromite sau dezactiva sateliții americani la momentul potrivit.

În perioada premergătoare războiului din Ucraina, mulți analiști au făcut greșeala de a presupune că Rusia dispune de capacități cibernetice asemănătoare cu cele americane.

Capacitățile SUA și ale aliaților săi au fost puse în evidență de atacurile cibernetice ce au dezactivat infrastructura militară, cum a fost cazul atacului cu virusul Stuxnet asupra unei unități iraniene de îmbogățire a uraniului în 2010.

Un alt atac asupra Iranului a dezactivat sistemele de apărare aeriană atunci când Statele Unite au fost aproape de a bombarda această țară în 2019, ca răspuns pentru doborârea unei drone americane.

Acestea sunt tipurile de capacități impresionante pe care mulți au presupus că Moscova le-ar putea avea.

Rusia, la rândul ei, a piratat o companie americană de sateliți cu doar o oră înainte de invazia sa în Ucraina, în februarie, ceea ce a avut un impact asupra unor comunicații militare ucrainene. Însă atacul respectiv și altele au folosit un malware ce a șters informațiile de pe terminalele terestre, ceea ce a fost corectat rapid.

Atacurile ulterioare împotriva serviciului Starlink al SpaceX nu au dus la o degradare semnificativă a serviciului. Impactul a fost vizibil, dar controlabil.

China se află la un pas în urma SUA din punct de vedere cibernetic

China a petrecut zeci de ani încercând să copieze și să depășească competențele în domeniu ale Statele Unite și ale altor țări foarte avansate. În prezent, este cu un pas în urma Statelor Unite, a Japoniei, a Taiwanului și a celorlalți aliați, în materie de semiconductori, supercalculatoare și avionică, dar „doar cu un pas”, potrivit 19fortyfive.com.

Majoritatea strategilor militari sunt de acord că Beijingul va încerca să „orbească” forțele americane prin dezactivarea sateliților la începutul unui conflict. Dacă Beijingul reușește, Statele Unite vor avea probleme în a înțelege, a comunica în interiorul și chiar a naviga pe câmpul de luptă.

Chiar dacă Statele Unite și aliații săi transformă sateliții Chinei în resturi orbitale, Beijingul se poate baza pe senzorii și comunicațiile terestre, navale și aeriene, cea mai mare parte a luptelor cinetice desfășurându-se, în caz de conflict, în propria regiune.
Departe de a avea nevoie să folosească lasere sau arme cinetice hit-to-kill împotriva sateliților, Beijingul poate face cele mai mari pagube prin atacuri cibernetice.

Citește și

VIDEO Raport FBI: China poate întrerupe, prin Huawei, rachetele nucleare americane

SUA: În caz de război cu China, vom ataca întâi controlul comenzilor. China: Suntem gata oricând!

Pentru apărarea împotriva acestora este nevoie de un software de "încredere zero", conceput să securizeze rețelele ce au un software de aplicație nesigur, o corecție, mai degrabă, decât o schimbare fundamentală în proiectarea software-ului.

Însă, pentru ca SUA să se asigure că toate programele software de pe sateliți și alte sisteme critice pentru securitatea națională sunt construite de la început cu securitatea ca element fundamental, este nevoie de o întreagă „arhitectură cibernetică de încredere zero”.

Doar astfel se poate preveni capacitatea Chinei de a organiza un Pearl Harbor cibernetic la începutul unui conflict, folosind resursele sale naționale masive împotriva tehnologiei occidentale, oricât de avansată.