Contraofensiva lansată la sfârșitul primăverii de forțele ucrainene se află în impas, dar incertitudinea politică și strategică adaugă o notă și mai întunecată, acum, când iarna se apropie. Dar este Occidentul pregătit pentru o înfrângere a Rusiei?
În ultimele săptămâni și luni, președintele Volodimir Zelenski a făcut eforturi pentru a menține treaz interesul comunității internaționale, mai ales după atacul Hamas din 7 octombrie, care a mutat centrul atenției de la agresiunea rusă din Ucraina.
Liderul de la Kiev este disperat că diviziunile politice de la Washington pun în pericol sprijinul pentru țara sa. De asemenea, că un lider rebel din UE, Viktor Orban, și probabil un al doilea, Robert Fico, pot bloca o finanțare de 50 de miliarde de euro, în următorii patru ani, vitală pentru menținerea statului în stare de funcționare.
Armele sosesc, dar în cantități prea mici și prea târziu, raportat la nevoile reale de pe front.
Mai mult, au apărut și primele semne de diviziune în interiorul sistemului decizional de la Kiev. Într-un interviu acordat la începutul acestui an revistei The Economist, comandantul Forțelor Armate ale Ucrainei, generalul Valeri Zalujnîi, a atras atenția că, „fără o combinație de noi tehnologii pentru a învinge armata rusă, există riscul unui război prelungit de tranșee, care ne-ar putea epuiza“.
Într-adevăr, armele sosesc, dar în cantități prea mici și prea târziu raportat la nevoile reale de pe front. Potrivit generalului ucrainean, rachetele și tancurile cu rază lungă de acțiune care sosesc acum ar fi fost utile anul trecut.
Civili și militari ucraineni își petrec timpul la o cafenea, în orașul Pokrovsk, încercând să-și continue viața de zi cu zi în apropierea liniei de front, lângă Avdiivka - Foto: Profimedia Images
Când Ucraina inovează, cum este cazul dronelor, Rusia pur și simplu le copiază, dar la scară cu mult mai mare. Fără ceva să schimbe situația și fără dobândirea unui nou avantaj tehnologic, Ucraina nu va putea câștiga.
Este nevoie de un salt tehnologic
Ieșirea lui Zalujnîi a generat imediat o reacție de respingere din partea președinției ucrainene, dar este clar că la Kiev există deja viziuni diferite cu privire la continuarea războiului. Sau, cel puțin, cu privire la comunicarea publică.
Mulți analiști vorbesc despre un fel de blocaj, asemănător cu situația din Primul Război Mondial, în care beligeranții s-au blocat într-un război de uzură, cu pierderi grele de ambele părți, dar fără sorți de izbândă într-un sens sau altul.
Cum s-ar putea înclina balanța? Ei bine, aici lucrurile încep să se complice.
O protestatară ține o pancartă care pledează pentru ajutor pentru Ucraina, la Washington, în fața Casei Albe - Foto: Profimedia Images
O variantă la îndemână ar fi recrutările de noi soldați care să fie aruncați în luptă. Pentru Rusia lui Putin, aceasta este o problemă politică.
Dictatorul de la Kremlin s-a bazat până acum mai ales pe recruții din zone mai îndepărtate ale Rusiei, pe mercenarii Wagner și deținuții mobilizați în schimbul promisiunii amnistierii. O mobilizare largă ar face inevitabilă afectarea capitalei și a marilor orașe, care până acum au fost ocolite, pentru a menține liniștea socială.
Pentru Ucraina este și o problemă politică, dar și una de resurse. Pur și simplu, Ucraina este epuizată. De la începutul invaziei ruse, 700.000 de ucraineni au fost chemați sub drapel și planificatorii militari se confruntă cu dificultăți tot mai mari în înlocuirea trupelor istovite din prima linie. Iar Ucraina are de susținut un front de peste 1.100 de kilometri.
Dacă, pentru Rusia, o mobilizare amplă conține un risc politic, pentru Ucraina pare mai curând un lux pe care nu și-l poate permite.
Temeri și diviziuni în Occident
Șeful armatei ucrainene vorbea despre un salt tehnologic. Este clar că, în acest moment, doar Occidentul poate asigura această străpungere. Rusia și-a arătat deja limitele, cu atât mai mult furnizorii ei de nădejde, Iranul și Coreea de Nord. Chiar și China.
Dar există rețineri în tabăra occidentală. Unele țin de problemele politice interne, cum este cazul Statelor Unite, unde pozițiile bipartizane cu privire la Ucraina țin tot mai greu piept avântului politic preelectoral. Gruparea republicană din jurul lui Donald Trump, favorit pentru învestitură și cotat cu șanse bune în alegeri, și-a făcut un stindard din limitarea, dacă nu chiar oprirea sprijinului pentru Kiev.
Ucraineni și ruși s-au adunat între Downing Street și Ministerul Apărării, în Westminster, pentru a cere ca Putin să oprească războiul și invazia Ucrainei - Foto: Profimedia Images
Există, de asemenea, o opoziție crescândă în Europa. Despre Viktor Orban deja știm. Slovacul Robert Fico i se poate alătura. Geert Wilders, câștigătorul relativ al alegerilor legislative olandeze nu și-a ascuns niciodată simpatiile pentru Vladimir Putin.
El a fost felicitat imediat de italianul Matteo Salvini, ceea ce ilustrează diviziunile din cadrul coaliției de dreapta de la Roma.
Anul 2024, cu alegeri europene, ar putea aduce o prezență consolidată a extremei dreapta în Parlamentul European, care ar putea genera o Comisie mult deplasată spre dreapta și mai puțin generoasă cu Ucraina.
Pe lângă problemele politice, există temerile de ordin strategic. De la începutul invaziei, poziția Occidentului a rămas neschimbată: susținem Ucraina cât va fi nevoie, dar evităm escaladarea și confruntarea directă cu Rusia.
Aceasta nu a împiedicat trimiterea pe teren de arme tot mai puternice și sofisticate, chiar dacă nu în ritmul și cantitățile pe care ucrainenii și le-ar fi dorit. Dar îngrijorările pe termen lung rămân și pleacă de la întrebarea: ce ar putea genera o înfrângere a Rusiei?
Aliații Ucrainei se tem de posibilele urmări ale unei înfrângeri strategice a Kremlinului.
Aceasta ar putea genera haos, odată cu probabila răsturnare a președintelui Vladimir Putin și o dispută foarte periculoasă pentru a umple vidul de putere – aceasta, într-o țară plină de arme de distrugere în masă.
Până atunci, rămâne un semn de întrebare însăși reacția Kremlinului în fața unei înfrângeri iminente. Imediat după declanșarea invaziei, Kremlinul a îmbrățișat o retorică nucleară, pentru unii înfricoșătoare, pentru alții doar un semn al slăbiciunii.
Și dacă, totuși, în fața unei înfrângeri care ar costa existența actualei verticale a puterii, Kremlinul ar decide să apese pe buton și să declanșeze haosul
nuclear?
Capcana „teritorii pentru pace“
A împinge însă Ucraina să negocieze cu Rusia pare la fel de riscant.
Un eventual acord de pace care ar consfinți pierderea de teritorii ucrainene ar fi un precedent periculos pentru întreaga ordine internațională.
De fapt, ar însemna o victorie pentru Rusia, care i-ar putea inspira și pe alții. Orice putere, mai mare sau mai mică, s-ar simți îndreptățită să înșface teritorii cu forța, pentru că, mai devreme sau mai târziu, acest act va fi cumva acceptat. Întregul sistem internațional, bazat pe recunoașterea și inviolabilitatea frontierelor ,va fi bulversat.
O altă variantă ar fi un armistițiu, o încetare a focului de-a lungul unei „linii de demarcație“, fără un tratat de pace și fără recunoașterea pierderii de teritorii din partea Ucrainei. Este un model care funcționează de șapte decenii în Peninsula Coreeană și care a permis entității sudice să-și dezvolte o democrație și o economie puternică.
Tancurile ucrainene duc lupte grele în condiții potrivnice - Foto: Profimedia Images
Pacea ar putea aduce integrarea europeană a „Ucrainei libere“, reconstrucție, investiții, deschidere și dezvoltare – ceea ce este de neimaginat pentru partea rusă, mai ales în condițiile menținerii sancțiunilor occidentale.
Teoretic, ar putea însemna o victorie ucraineană (și occidentală) pe termen mediu și asta ar face din această variantă una atractivă. Dar riscurile sunt mari.
Și trebuie să plecăm de la diferența fundamentală dintre acest război și toate cele declanșate de URSS și Rusia în ultimele decenii. Nu a mai fost vorba de „aducerea la ordine“ a unor guverne „deviaționiste“, precum în Ungaria (1956) și Cehoslovacia (1968). Nici despre instalarea și apoi protejarea unui guvern „prieten“, precum în
Afganistan și mai apoi în Cecenia.
În zorii zilei de 24 februarie 2022, Vladimir Putin a definit cu claritate scopurile invaziei pe scară largă care tocmai se declanșase: anihilarea națiunii ucrainene, al cărei drept la existență a fost negat de dictatorul rus.
O pauză în desfășurarea ostilităților va fi „vândută“ drept o victorie de propaganda Kremlinului, va consolida puterea internă a lui Vladimir Putin și îi va da timpul necesar pregătirii unei noi ofensive. Armistițiul este, de fapt, garanția unei noi confruntări viitoare.
În pofida blocajului actual de pe câmpul de luptă, Ucraina a realizat deja lucruri extraordinare. A reușit să oprească avansul unei armate net superioare, numeric și tehnologic. În plus, i-a scos în evidență carențe pe care lumea nu le cunoștea până atunci.
Continuarea trebuie să fie rezultatul unui efort înnoit al Occidentului, militar și politic. Și a unei noi gândiri strategice.
