SUA pregătesc arma care poate distruge drone cu viteza luminii. Proiectul Pentagonului, aproape de realitate
Armata SUA se apropie de introducerea primei arme laser de mare putere în dotarea oficială. Sistemul E-HEL este conceput să distrugă drone și alte amenințări aeriene fără consumul unor rachete interceptoare scumpe, într-un moment în care războiul modern se schimbă radical.
După decenii de cercetări, teste și proiecte care nu au ajuns niciodată la maturitate, una dintre marile ambiții tehnologice ale Pentagonului se apropie de câmpul de luptă: o armă capabilă să folosească energia unui laser pentru a neutraliza drone și alte amenințări aeriene.
SUA pregătesc arma laser care poate distruge drone cu viteza luminii
Miza este uriașă. Conflictele recente au demonstrat cât de dificil și, mai ales, cât de costisitor poate fi să aperi un obiectiv militar împotriva unor valuri de drone relativ ieftine. În anumite situații, o aeronavă fără pilot care costă doar o fracțiune din prețul unei rachete antiaeriene obligă apărarea să consume interceptoare care pot ajunge la sute de mii sau chiar milioane de dolari, scrie Wired.com.
Armele cu energie dirijată promit să schimbe această ecuație. În locul lansării unei rachete, sistemul concentrează energia asupra țintei, iar fasciculul laser ajunge la aceasta cu viteza luminii.
Armata americană se apropie acum de un acord cu AeroVironment pentru dezvoltarea sistemului Enduring High Energy Laser (E-HEL), relatează Wired. Proiectul ar putea marca trecerea de la sistemele experimentale testate în ultimii ani la prima armă laser introdusă oficial în dotarea armatei SUA.
Citește și: Europa, inclusiv România, nu mai are prioritate pentru sisteme Patriot. SUA vând în Orientul Mijlociu
E-HEL, răspunsul Pentagonului la amenințarea dronelor ieftine
E-HEL este prezentat drept primul program al armatei americane destinat dezvoltării unei familii de sisteme laser de mare energie.
Tehnologia este concepută pentru a oferi trupelor o metodă suplimentară de apărare împotriva dronelor și altor amenințări aeriene, reducând dependența de interceptoarele cinetice costisitoare.
Testele desfășurate la poligonul White Sands Missile Range din New Mexico au produs rezultate considerate promițătoare, iar tehnologia cu energie dirijată începe să treacă treptat de la etapa experimentală către utilizarea operațională.
Armata terestră nu este singura ramură a forțelor americane interesată de astfel de sisteme.
Forțele Aeriene ale SUA au dezvăluit în luna iulie că utilizează un sistem laser compact în mai multe locații din lume pentru protecția împotriva dronelor.
Marina americană testează, la rândul său, de mai mulți ani sistemul HELIOS, o armă laser cu funcții integrate de supraveghere și de perturbare a senzorilor optici, instalată pe distrugătoare. Marina încearcă astfel să integreze progresiv armele cu energie dirijată în sistemele de luptă ale navelor sale.
Statele Unite au contribuit și la dezvoltarea tehnologiei israeliene în domeniu. Israelul lucrează la Iron Beam, un sistem laser de apărare conceput pentru interceptarea unor amenințări precum dronele, rachetele și proiectilele de mortar.
Transformarea unui laser puternic într-o armă utilizabilă în condiții reale este însă mult mai complicată decât simpla demonstrație că fasciculul poate distruge o țintă.
„Nu mai este vorba despre laser. Este vorba despre toate celelalte lucruri care fac sistemul să funcționeze ca o armă”, a declarat Tom Karako, director al Missile Defense Project din cadrul Center for Strategic and International Studies (CSIS), pentru Fox News.
Sistemul trebuie să funcționeze în condițiile dure ale unui câmp de luptă, unde praful, temperaturile extreme și vremea nefavorabilă pot afecta performanțele echipamentelor.
În paralel, armata trebuie să dezvolte proceduri operaționale, să pregătească militarii care vor utiliza armele și să creeze infrastructura necesară pentru întreținerea lor.
Există și o problemă de siguranță specifică unei arme laser de mare putere. Operatorii trebuie să se asigure că fasciculul nu ajunge accidental asupra unei aeronave sau chiar asupra unui satelit aflat pe orbită. Aceasta este una dintre dificultățile care au încetinit integrarea armelor laser în operațiunile militare obișnuite.
De ce laserul nu va înlocui rachetele antiaeriene
Chiar dacă E-HEL va trece cu succes de toate etapele de dezvoltare, armele laser nu sunt așteptate să înlocuiască sistemele tradiționale de apărare antiaeriană și antirachetă.
Una dintre principalele lor limitări este necesitatea unei linii directe de vizibilitate către țintă. Fasciculul trebuie să poată ajunge fără obstacole la drona sau amenințarea pe care sistemul încearcă să o neutralizeze.
Arma este „grozavă atunci când drona vine direct deasupra ta”, a explicat Tom Karako.
Situația devine mult mai complicată atunci când ținta se află dincolo de orizont, este mascată de relief sau când condițiile atmosferice afectează propagarea fasciculului.
Din acest motiv, strategia Pentagonului se îndreaptă către o apărare formată din mai multe straturi, în care laserele să funcționeze alături de rachete și sisteme de război electronic.
Statele Unite dezvoltă inclusiv o nouă generație de rachete antidronă, cu obiectivul ca prețul unui interceptor să fie mai mic de 150.000 de dolari.
În paralel, sunt dezvoltate tehnologii bazate pe frecvențe radio, capabile să perturbe sau să bruieze legătura dintre anumite drone și operatorii care le controlează.
Miza tuturor acestor tehnologii este adaptarea la o realitate care a schimbat profund războiul modern: amenințările aeriene nu mai sunt reprezentate exclusiv de avioane și rachete extrem de scumpe. Drone produse în număr mare și la costuri mult mai reduse pot obliga sistemele tradiționale de apărare să consume rapid muniție valoroasă.
