Soți și spioni. Un cuplu, agenți CIA, trimis să vâneze o „cârtiță” în inima inamicului SUA nr.1

Andrew și Jihi Bustamante au intrat în CIA la vârsta de 27 de ani. S-au cunoscut în prima zi a cursului de introducere și familiarizare cu slujba în agenție. În cele din urmă, s-au îndrăgostit. 

Au servit timp de șapte ani în agenție, în misiuni grele, înainte de a se retrage după ce au avut primul lor copil.

Shadow Cell, prima lor carte, arată cum este să trăiești, să iubești și să acționezi în tandem în misiuni, într-o agenție de spionaj - CIA.

CIA, joc mortal de-a șoarecele și pisica împotriva unei „cârtițe” 

Andrew și Jihi s-au căsătorit în timp ce vânau teroriști în întreaga lume. Apoi, dintr-o dată, au fost repartizați într-o misiune atât de sensibilă și explozivă încât CIA nu a recunoscut-o niciodată.

Rețeaua de surse a CIA dintr-o țară cu numele de cod „Falcon” - inamicul nr.1 al SUA - fusese compromisă de o „cârtiță”, un trădător, iar agenția avea nevoie de o nouă modalitate de a colecta informații acolo.Și, eventual, de a prinde „cârtița”.

Tineri, proaspăt căsătoriți, familia Bustamante era considerată o alegere sigură, deși cei doi credeau că nu se vor descurca, deoarece nu aveau niciun fel de experiență în țara respectivă.

Șefii credeau opusul: erau siguri pentru această sarcină descurajantă tocmai pentru că nu aveau experiență în „Falcon”, erau „anonimi” și complet de „unică folosință” - agenți care puteau ajuta la consolidarea poziției CIA în Falcon, servind în același timp drept momeală pentru cârtiță.

Parțial autobiografie, parțial spionaj real, atât cât au avut voie să dezvăluie, povestea lor este despre vânătoarea unei cârtițe sus-puse arată și o latură mi puțin plăcută a practicilor uneori dubioase ale CIA.

Coloana vertebrală a cărții este propria relație a cuplului și modul ciudat în care CIA, spre deosebire de majoritatea angajatorilor, încurajează romantismul în agenție.

„O parte din asta, ține pur și simplu de natura meseriei. Ca în multe specializări, este util să ai un soț care să înțeleagă. Cuplurile fictive de spioni pe care le-am văzut pe ecran - Brad Pitt și Angelina Jolie în rolul unor asasini concurenți în Mr. & Mrs. Smith sau ofițerii KGB căsătoriți din serialul TV The Americans, nu sunt atât de departe de adevăr pe cât par”, spune Jihi, potrivit The Telegraph.

În timpul Războiului Rece, KGB-ul a adoptat o politică de a-și desfășura spionii „ilegali” sub acoperire doar în cupluri, după ce mai mulți spioni singuri au cedat sub stresul slujbei.

De la vânătoare de teroriști, la misiunea extrem de periculoasă de a prinde un trădător

Jihi era analist care adună date pentru a identifica potențiale ținte pe care ofițerii de caz să le abordeze și să le recruteze ca surse.

Andrew, după ce a eșuat selecția pentru a deveni ofițer de caz (elita agenților de teren care „fac ce vezi în filme”), lucra în sprijinul celor acționau pe teren.

Într-o zi, au fost chemați într-o sală de ședințe secretă și li s-a spus să plece în „Falcon” pentru a construi o nouă rețea de agenți, cealaltă fiind compromisă de o „cârtiță”. 

Jihi a aplicat o metodă pe care o folosise în încercările de a se infiltra în al-Qaeda: a format o celulă proprie.

Citește și: Rusia, spionaj, sabotaje și asasinate în Europa. În România, atac online la sistemul de sănătate

Al-Qaeda, explică ea, era organizată în grupuri mici – „celule” – fiecare dintre ele având un singur „nod”; o singură persoană care acționa ca punct de contact cu alte părți ale organizației.

Reunind o echipă heterogeneă de agenți și recrutând noi surse în „Falcon”, familia Bustamante a fost pionieră într-o nouă metodă de spionaj prin construirea propriei celule.

Citește și: SUA, acuzată că vizează Groenlanda în planuri de spionaj: „Prietenii nu se spionează între ei”

„M-am gândit, ei bine, putem reproduce asta și aici”, spune ea. „Chiar dacă trădătorul reușea să identifice acel nod, toți ceilalți erau încă în siguranță”.

Și astfel, ea a format o celulă teroristă. Andrew a devenit „curierul”, gestionând contactul cu Langley (sediul CIA din Virginia). Toți ceilalți erau ascunși de sediul central.

Cuplul susține că modelul celulei a avut atât de mult succes încât a fost adoptat pe scară largă de agenție.

Potrivit soților Bustamante, modelul celulei teroriste a funcționat excelent până când, dintr-o dată, Andrew și-a dat seama că era urmărit.

Era într-o zi de iarnă de la începutul anilor 2010, într-o sală de jocuri din capitala statului ostil cu numele de cod „Falcon”.

Ce a urmat a fost ca-n filme, în procesul de extragere a agenților din „Falcon”, când Jihi a trăit sentimentul de dezastru ca responsabilă de misiune.

CIA și-a dat acceptul după trei ani să fie tipărită cartea

„CIA s-a luptat cu noi timp de trei ani înainte de a accepta în cele din urmă să ne permită să publicăm această carte”, spune Andrew.

„A trebuit să amenințăm CIA cu un proces bazat pe Primul Amendament până a decis, în cele din urmă, să ne respecte dreptul de a publica o carte care nu conține informații clasificate. Una dintre condițiile pe care ni le-au impus este că nu putem folosi nume de cod reale.”

Andrew și Jihi au acum amândoi 45 de ani. În 2014, au părăsit agenția și au înființat o afacere, EverydaySpy, care își propune să predea „proceduri” CIA oamenilor obișnuiți, pentru a le aplica în situații de zi cu zi - de la convingerea copiilor să se spele pe dinți până la obținerea unei promovări sau negocierea unei măriri de salariu.

Platforma și-a construit o comunitate considerabilă de urmăritori - Andrew are peste 500.000 de abonați pe YouTube, există un podcast EverydaySpy și chiar o linie de produse de spionaj care include de toate, de la căni de călătorie personalizate până la manuale de instruire operațională.