Moscova și Beijingul mobilizează regimurile autoritare din Belarus, Myanmar, Iran împotriva Vestului

DE Ovidiu Nahoi | Actualizat: 24.07.2021 - 22:16

Moscova și Beijingul încearcă să strângă rândurile. Este răspunsul la regruparea Occidentului, afirmată în timpul turneului european al președintelui american Joe Biden, la mijlocul lui iunie. În același timp, cele două țări încearcă să speculeze diviziunile taberei occidentale.

SHARE

Un număr de 28 de avioane ale forţelor aeriene chineze, inclusiv avioane de vânătoare şi bombardiere cu capacitate nucleară, intrau, la 16 iunie, în Zona de identificare a apărării aeriene din Taiwan (ADIZ).

A fost cel mai mare număr de avioane înregistrat într-o zi de când au început să fie făcute publice astfel de date, în septembrie 2020, potrivit Agerpres. 

Taiwanul reclamase în mai multe rânduri, în ultimele luni, raiduri ale forţelor aeriene chineze în apropierea zonei sale de apărare antiaeriană.

De această dată însă, aviația Beijingului, care a inclus bombardiere şi mai multe avioane de vânătoare, a survolat Taiwanul aproape de extremitatea sudică a insulei principale.

În raidul aerian au fost implicate un avion antisubmarin, un avion de recunoaştere, patru bombardiere, două avioane radar și un total de 20 de avioane de vânătoare de diverse tipuri.

Forţele aeriene ale Taiwanului au emis avertismente radio şi au mobilizat unităţile până când avioanele chineze au părăsit zona, au transmis autoritățile taiwaneze.

Momentul acestei demonstrații de forță nu era întâmplător. A coincis cu sfârșitul turneului european al președintelui american Joe Biden, care a marcat o regrupare a Occidentului în fața provocărilor următoarelor decenii.

Rivalitatea sistemică a Chinei se află în avangarda preocupărilor occidentalilor. Iar mișcarea chineză pare a transmite mesajul: „Nu ne temem de voi, ne continuăm marșul neabătut“.

Mai mult, demonstrația de forță a Beijingului a venit după ce, la începutul lunii iunie, un grup de senatori americani a aterizat în Taiwan cu un avion militar capabil să transporte trupe și armament greu, pentru a dona 750.000 de doze de vaccin anti COVID-19.

Guvernul chinez a văzut în acest gest o „provocare“, în timp ce taiwanezii o consideră o asigurare de securitate.

Pe pământ european, și tot după turneul președintelui american, autoritățile poloneze au reclamat „un atac cibernetic de mare anvergură lansat din Rusia“.

Au fost vizați mai mulți oficiali polonezi, ca și instituții și organizații politice, iar o parte din emailurile private interceptate au apărut pe aplicaţia de mesagerie Telegram.

Inclusiv ministrul care răspunde de programul naţional de vaccinare, Michal Dworczyk, a fost victima unui atac contra cutiei sale de scrisori electronice private.

Atacul ar putea fi interpretat ca un răspuns la noua abordare occidentală, care consideră războiul hibrid, atacurile cibernetice sau campaniile de dezinformare drept agresiuni la adresa întregului bloc, care ar putea determina un răspuns în cadrul Articolului 4 al Tratatului NATO. 

Victimizare și specularea diviziunilor

China a reacționat imediat după ce G7 și-a declarat sprijinul financiar pentru țările în curs de dezvoltare afectate de criza climatică și a propus un program global de dezvoltare a infrastructurii, un răspuns la inițiativa chineză
Belts&Roads ( Noul Drum al Mătăsii).

„Zilele în care deciziile lumii erau dictate de un grup mic de țări au dispărut demult. Credem că țările, mari sau mici, puternice sau slabe, sărace sau bogate, sunt egale și că afacerile la nivel mondial ar trebui abordate cu consultarea tuturor țărilor“, a declarat un purtător de cuvânt al Ambasadei Chinei la Londra, chiar în timpul reuniunii liderilor celor mai bogate economii occidentale.

China își exprimă astfel disconfortul legat de o posibilă izolare și competiție deschisă cu Occidentul. Și încearcă, în același timp, să mizeze pe diviziunile transatlantice.

Ministrul de Externe chinez, Wang Yi, și-a exprimat speranța ca Europa „să adere la autonomia strategică, să practice adevăratul multilateralism și să promoveze stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung“ a relațiilor cu China.

 Afirmația a venit în cadrul unei convorbiri telefonice pe care șeful diplomației chineze a avut-o cu omologul său italian Luigi di Maio.

Ei au discutat despre despre relațiile dintre Beijing și UE iar Wang a spus că speră, de asemenea, ca Italia să joace un rol constructiv în acest sens.

Conform relatărilor presei din Peninsulă, China s-a declarat dispusă să colaboreze cu Italia „pentru a intensifica comunicarea strategică și  a consolida încrederea reciprocă“.

Beijingul s-a declarat gata să faciliteze schimburile de personal și să promoveze construcția comună a „Noului Drum al Mătăsii“ cu Italia.

„În fața provocărilor globale fără precedent, toate țările ar trebui să insiste asupra cooperării în loc să incite la diviziuni, să se respecte reciproc în loc să lanseze atacuri politice și să își asume responsabilitățile în loc să se sustragă sau să dea vina pe altcineva“, a concluzionat ministrul chinez.

Alegerea Italiei pentru lansarea acestui mesaj nu este întâmplătoare. Italia este unul dintre partenerii importanți ai  Chinei pe „Noul Drum al Mătăsii“.

China este angajată într-un amplu proiect de extindere a portului italian Trieste și acum folosește această pârghie de diplomație economică pentru a slăbi frontul occidental. Luigi di Maio este lider al Mișcării 5 Stele, un partid populist de stânga, favorabil cooperării cu China.

Rusia se simte agresată. Dar cere dialog 

Cât despre Rusia, aceasta se declară direct ținta unei agresiuni din partea Occidentului și promite măsuri de retorsiune.

După turneul european al președintelui Biden, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a anunțat că Rusia și Belarus vor coopera pentru  întărirea securității lor naționale în fața presiunilor  exercitate de Occident.

Potrivit lui Lavrov, sancțiunile și „campaniile de dezinformare împotriva Rusiei și Belarusului sunt departe de a fi constructive“.

Într-un comentariu publicat în ziarul german Die Zeit pentru a marca 80 de ani de la invazia nazistă a Uniunii Sovietice (21 iunie), președintele rus Vladimir Putin a reiterat poziția Kremlinului și a vechiului său aliat Viktor Ianukovici potrivit căreia revoluția ucraineană a fost facilitată de Occident.

Putin a reproșat Occidentului că a promovat „neîncrederea reciprocă“ după sfârșitul Războiului Rece, odată cu extinderea NATO.

„De ce au organizat Statele Unite o lovitură de stat? De ce țările europene au sprijinit-o discret, provocând o divizare în Ucraina însăși și pierderea Crimeii?“, a adăugat Putin, justificând astfel anexarea peninsulei de către Moscova.

Liderul rus a afirmat apoi că Rusia susține restabilirea unui „parteneriat cuprinzător cu Europa“. Un mesaj care a găsit repede ecou la Paris și Berlin, care au propus la Consiliul European din 24 și 25 iunie reluarea dialogului cu Moscova, în format UE-Rusia.

Propunerea nu a întrunit însă acceptul statelor membre. Astfel, reuniunile la nivel înalt rămân suspendate, odată cu anexarea Crimeei.

Regula rămâne distanțarea față de Rusia, cu excepția unor discuții pe teme punctuale cum ar fi clima, criza sanitară sau dosarul iranian, al căror format rămâne a fi stabilit.

Astfel, statele care s-au opus inițiativei franco-germane ( în special din centrul și estul Europei) au refuzat Kremlinului un summit pe care l-ar fi putut exploata propagandistic.

Rusia rămâne izolată și trebuie să livreze pentru a putea fi considerată un partener frecventabil.

În același timp, Parisul și Berlinul nu au reușit să-și convingă partenerii că un dialog la nivel înalt cu Rusia ar fi putut pune Uniunea Europeană pe un palier comparabil cu Statele Unite, al cărui președinte tocmai a avut un dialog cu liderul rus. 

Un incident care făcut să sporească tensiunea, mai ales pe flancul estic, l-a reprezentat deschiderea focului de către forțele armate rusești înspre distrugătorul britanic HMS Defender pe care Moscova îl acuză că a intrat în apele sale teritoriale în apropierea Sevastopolului, în Crimeea ocupată, la 23 iunie.

Puternic speculat de Rusia și minimalizat de Marea Britanie, incidentul a reprezentat pentru statele de pe flancul estic încă o dovadă – dacă mai era nevoie – că Vladimir Putin nu se va schimba și că un dialog cu Moscova nu va duce la rezultatele dorite. 

Belarus își provoacă vecinii

În paralel, Belarus a început o campanie de bullying asupra Lituaniei vecine, care găzduiește un mare număr de opozanți ai regimului Lukașenko, inclusiv lidera opoziției, Svetlana Tihanovskaia, care susține că a câștigat alegerile prezidențiale de anul trecut. 

Guvernul lituanian se declară ținta unei agresiuni hibride prin intermediul refugiaților.

În ultimele săptămâni, tot mai mulți refugiați au început să intre pe jos din Belarus, ceea ce a determinat autoritățile lituaniene să organizeze în grabă o serie de tabere pentru găzduire și procesarea cererilor de azil.

Statul baltic dă vina pe Lukașenko, afirmând că tot mai mulți irakieni sosesc la graniță din cauza numărului crescut de zboruri de la Bagdad la Minsk - una dintre puținele rute care scapă sancțiunilor occidentale în domeniul aviației civile, după deturnarea avionului Ryanair. 

Un alt punct de plecare suspectat de Vilnius este Turcia.

„Zilele în care deciziile
lumii erau dictate de

un grup mic de țări au
dispărut demult“

Lituanienii susțin că irakienii sunt anume duși la graniță, unde grănicerii belaruși îi lasă să treacă spre Uniunea Europeană.

Frontiera dintre Lituania și Belarus măsoară 680 de kilometri și mai puțin de 40% din lungime este supravegheată electronic.

Europenii au îngheţat bunurile a şapte societăţi conduse de apropiaţi ai lui Alexandr Lukaşenko şi au pus pe lista neagră a UE pe un fiu al preşedintelui, Dmitri, şi pe soţia fratelui lui mai mare Viktor, Lilia Lukaşenko.

Sancțiunile europene, de o duritate fără precedent, includ servicii financiare şi de asigurări, un embargou pe produse petrochimice, potasă şi livrări de tutun.

Într-un semn că sancțiunile economice provoacă îngrijorarea regimului de la Minsk, jurnalistul Roman Protasevich a fost plasat în arest la domiciliu, la fel ca și partenera sa. 

Parteneri la fel de autoritari (sau mai mult) 

Rusia va coopera mai strâns cu Myanmar – iată concluzia de după vizita la Moscova a șefului juntei militare generalul Min Aung Hlaing. La 22 iunie, un comunicat emis de consiliul rus de securitate naţio­nală, nota că părțile au invocat „cooperarea ruso-birmaneză în combaterea terorismului, precum şi subiecte legate de ingerinţa inadmisibilă a altor state în afacerile interne ale Myanmarului“.

Este, de fapt,  ceea ce regimul lui Vladimir Putin și junta militară birmaneză au în comun: guvernarea autoritară. Supuse sancțiunilor internaționale, cele două regimuri și-au afirmat astfel solidaritatea.

Myanmar este interesat în achiziționarea unor sisteme militare complexe, inclusiv submarine, tancuri și avioane de luptă.

Partea rusă va acorda asistență și pentru dezvoltarea proiectelor navale ale flotei din Myanmar, pe fondul conflictelor cu vecinii pentru controlul unor importante resurse energetice.

Myanmar se află în rivalitate cu India, Bangladesh și Thailanda pentru controlul Golfului Bengal și al resurselor energetice aferente.

Dintre toate aceste state, doar cel condus de junta militară face parte, în mod manifest, din „tabăra regimurilor autoritare“.

În acest timp, Uniunea Europeană a sancționat opt membri ai juntei militare și mai multe companii din sectoarele exploatării lemnului și diamantelor.

Dar cine ar mai putea adera la clubul regimurilor autoritare? Venezuela, desigur, al cărui regim de stânga a fost susținut în permanență de Rusia, cu tot dezastrul economic și social pe care l-a generat.

Regimul mullahilor iranieni este, desigur, un aliat tradițional iar apropierea ar putea deveni și mai evidentă odată cu alegerea ca președinte a ultraconservatorului Ebrahim Raisi.

Desigur, Siria lui Bashar Al-Assad este acolo, cu ceea ce a mai rămas din ea. Dar întrebarea este în ce măsură Rusia și China vor rămâne atât de apropiate pe cât vor să lase impresia în momentul de față. 

Centenarul Partidului Comunist Chinez: festivism și probleme de imagine

Regimul de la Beijing a sărbătorit la începutul lui iulie, cu fastul binecunoscut, centenarul fondării Partidului Comunist Chinez. Dar orizontul a fost umbrit de zvonurile tot mai insistente privind dezertarea șefului contraspionajului, Dong Jingwei, în Statele Unite. 

Potrivit unor rapoarte din presa internațională, pe lângă furnizarea de dovezi cu privire la originile coronavirusului, Dong ar fi înmânat comunității de informații americane o listă cu oficiali americani care transmit informații în China, precum și numele spionilor chinezi care operează în SUA.

Informațiile sale ar include, de asemenea, rapoarte din perioadele timpurii ale pandemiei, modele de răspândire previzionată și posibilele daune asupra lumii, ca și înregistrări legate de organizațiile și guvernele care au finanțat cercetarea.

Statul chinez a răspuns raportând că Dong ar fi condus, la 18 iunie, o reuniune de lucru a serviciilor speciale chineze, în care ar fi discutat despre prinderea „spionilor și a trădătorilor“.

Dar nu au fost furnizate fotografii relevante care să demonstreze prezența lui Dong la eveniment, ceea ce a alimentat din nou zvonurile legate de dispariția sa.

Descinderea lui Xi Jinping la Forumul de la Davos, în 2017, când a jucat rolul susținătorului comerțului liber global, în contrast cu protecționistul Donald Trump, pare un tablou desprins din alte vremuri. 

Imaginea Chinei oricum s-a deteriorat, în Europa și pe glob. Suspiciunea că Beijingul ascunde date esențiale legate de începutul pandemiei, implicarea în acțiuni de dezinformare după model rusesc, amenințările la adresa Taiwanului, încălcarea libertăților în Hong Kong sau tratamentul aplicat minorității uigure au pus China mereu în defensivă. 

În plus, tot mai multe țări sărace care ar adera la planul emblematic al Chinei Belts&Roads („Noul Drum al Mătăsii“) se văd acum prinse într-o spirală a datoriilor către China.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.