În dosar, alături de Sarkozy se află avocatul său Thierry Herzog şi fostul înalt magistrat Gilbert Azibert.
Înaintea lui, un alt fost preşedinte francez, Jacques Chirac, a fost judecat - şi condamnat în anul 2011 la doi ani de închisoare cu suspendare - pentru angajări fictive la Primăria Parisului făcute pe vremea când fusese edilul capitalei franceze.
Însă acum este pentru prima dată când un fost preşedinte al Franţei este judecat pentru corupţie.
Retras din politică după ce a pierdut cursa internă a dreptei franceze pentru alegerile prezidenţiale din 2017, Sarkozy riscă zece ani de închisoare şi o amendă de un milion de euro pentru corupţie şi trafic de influenţă, la fel şi ceilalţi doi inculpaţi, judecaţi în plus şi pentru încălcarea secretului profesional.
Dosarul „interceptărilor” îşi are originea într-un alt dosar judiciar în care este implicat Sarkozy, acela legat de finanţarea campaniei sale prezidenţiale din anul 2007 cu bani primiţi de la fostul dictator libian Muammar Gaddafi.
În luna martie 2012, site-ul de investigaţii Mediapart a publicat un document din care reiese că, în anul 2007, Franţa a vândut Libiei echipamente de control pe internet, contract ce ar fi fost folosit pentru finanţarea respectivei campanii electorale printr-un comision de 50 de milioane de euro.
Un an mai târziu, când Sarkozy nu se mai afla la Palatul Elysee, justiţia franceză a decis să înceapă investigarea acestui caz.
În cadrul investigaţiilor privind ancheta libiană, procurorii au stabilit în septembrie 2013 să intercepteze convorbirile lui Sarkozy, descoperind astfel la începutul anului următor că el folosea o linie telefonică secretă, cu o cartelă prepay achiziţionată sub numele „Paul Bismuth", pentru a comunica cu avocatul său Thierry Herzog.
Conform rechizitoriului Parchetului Naţional Financiar (PNF), în timpul mandatului său prezidenţial Sarkozy a încercat, ajutat de avocatul Thierry Herzog, să obţină unele informaţii secrete de la un înalt magistrat, Gilbert Azibert, privind o investigaţie care îl viza în „afacerea Bettencourt", în schimbul promisiunii unui post de prestigiu la Monaco pentru acesta din urmă, post pe care în final Azibert nu l-a mai obţinut.
După ce la sfârşitul lui 2013 a fost achitat în dosarul „Bettencourt” - în care el fusese suspectat că Liliane Bettencourt, moştenitoarea imperiului de cosmetice L'Oréal, i-ar fi finanţat ilegal campania din 2012 - Sarkozy a sesizat Curtea de Casaţie pentru a obţine anularea confiscării agendelor sale prezidenţiale, el temându-se că informaţiile conţinute de acestea ar putea fi folosite împotriva sa în alte anchete.
În timpul procedurii legate de această sesizare, Sarkozy ar fi încercat în 2014 să obţină respectivele informaţii secrete de la Gilbert Azibert, la acea vreme judecător la Curtea de Casaţie.
Validarea interceptărilor, în martie 2016, de către cea mai înaltă instanţă a Franţei a fost o înfrângere majoră pentru fostul preşedinte, care a susţinut că transcrierea discuţiilor între un avocat şi clientul său este ilegală.
O altă anchetă contestată revine acum în atenţie. Clasată în anul 2019, aceasta urmărea să identifice „cârtiţa” care i-ar fi avertizat pe Nicolas Sarkozy şi pe Thierry Herzog că linia lor secretă „Bismuth” era interceptată.
În cadrul acestei anchete magistraţii au analizat facturile telefonice detaliate ale unor avocaţi celebri, unii dintre aceştia fiind apărătorii ai inculpaţilor la procesul care începe luni. Printre ei se numără şi actualul ministru francez al Justiţiei, Eric Dupond-Moretti, care la jumătatea lunii septembrie a deschis o anchetă administrativă împotriva a trei magistraţi ai PNF.
Pe Nicolas Sarkozy îl mai aşteaptă un proces în primăvară, şi anume dosarul „Bygmalion” legat de finanţarea campaniei sale prezidenţiale din 2012.
Fostul preşedinte consideră că acţiunile judiciare împotriva lui sunt motivate politic, punând inculparea sa pentru corupţie pe seama „instrumentalizării politice a unei părţi a Justiţiei".
