Prim-ministrul Mario Draghi este cel mai de seamă candidat la post, dar personalități politice mai puțin cunoscute, precum fostul președinte al Parlamentului, Pier Ferdinando Casini, sunt în joc.
Alegerile, adesea comparate cu un conclav papal pentru că sunt la fel de imprevizibile și pline de intrigi, sunt în mâinile a puțin peste 1.000 de parlamentari naționali și regionali, care votează zilnic prin vot secret, scrie thelocal.it.
Marți, au dat 527 de buletine de vot în alb, mult mai puțin decât cele 672 din ziua precedentă.
Votul este de așteptat să continue cel puțin până în al patrulea tur de joi, când majoritatea câștigătoare va scădea de la două treimi la puțin peste 50%.
Partidele de dreapta au prezentat un trio de candidați - fostul primar al orașului Milano și ministrul Educației, Letizia Moratti, fostul președinte al Senatului, Marcello Pera și magistratul pensionar Carlo Nordio.
Partidele de centru-stânga, însă, au refuzat să susțină vreunul dintre nominalizați.
Liderul Partidului Democrat, Enrico Letta, a cerut discuții maraton pentru a ieși din impas.
„Ar trebui să ne închidem într-o cameră cu pâine și apă și să aruncăm cheia până găsim soluția”, a spus el.
O soluție bipartizană este necesară deoarece nici dreapta, nici centrul-stânga nu dețin majoritate în Parlament.
Draghi conduce în prezent o mare coaliție care include toate partidele majore, cu excepția Fraților Italiei de extremă dreapta.
Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene, este văzut de mulți drept un candidat firesc la președinție după o perioadă impresionantă de 11 luni în calitate de prim-ministru, timp în care a supravegheat o campanie eficientă de vaccinare împotriva COVID-19 și a ridicat poziția internațională a Italiei.
Citește și
Premierul croat cere scuze Ucrainei pentru declarația președintelui că retrage trupele din NATO
Biden spune că SUA îl vor sancționa personal pe Putin dacă Rusia atacă Ucraina
Numirea sa ar asigura probabil UE și piețele financiare, care se vor baza pe Draghi pentru a se asigura că cele aproape 200 de miliarde de euro pe care Italia urmează să le primească de la Bruxelles în ajutor pentru redresarea pandemiei sunt cheltuite în mod responsabil.
Promovarea sa, totuși, ar deschide problema unui prim-ministru înlocuitor, o alegere dificilă care ar putea duce la un guvern mult mai slab sau ar putea duce la alegeri anticipate dacă nu se ajunge la un acord.
Pentru a ocoli problema, unii au propus menținerea status quo-ului și renumirea președintelui Sergio Mattarella, al cărui mandat se încheie la 3 februarie.
Dar Mattarella de 80 de ani și a spus în repetate rânduri că nu mai vrea să continue.
În Italia, președinții sunt piatra de temelie a sistemului politic, având un mandat de șapte ani, în timp ce prim-miniștrii se schimbă aproape anual.
Ei aleg prim-miniștri, convoacă alegeri, influențează politica guvernamentală în mod discret și pot să se opună unor legi.
