Responsabilitatea asteroidului pentru dispariţia dinozaurilor face obiectul unui consens în comunitatea ştiinţifică, după descoperirea, în 1980, a giganticului crater de impact, în Mexic.
Coliziunea a provocat o asemenea undă de şoc încât Pământul a fost învăluit într-un nor de praf şi gaze, perturbând clima şi ştergând permanent de pe hartă trei sferturi dintre specii, printre care şi dinozaurii non-aviari.
Însă, paleontologii nu au ajuns încă la un consens în ceea ce priveşte modul în care s-a petrecut această extincţie în masă, dacă a avut loc brusc sau dacă meteoritul a fost doar lovitura finală dată unui grup de animale aflate deja în dificultate.
"Este o dezbatere la cuţite", a declarat, pentru AFP, biologul Fabien Condamine, autorul principal al studiului publicat în Nature Communications. Deoarece datele nu sunt suficient de robuste pentru a valida o ipoteză în favoarea alteia: "registrul fosilifer (oasele dinozaurilor - n.a.) este incomplet, în stare precară de conservare, anumite zone geografice, precum tropicele, sunt slab reprezentate, din unele perioade de timp există mai multe informaţi decât din altele", a explicat cercetătorul de la Institutul de Ştiinţe Evolutive din Montpellier din cadrul Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS) din Franţa.
O nouă metodă de modelare statistică, numită bayesiană
Pentru a corecta aceste neajunsuri, cercetătorul şi echipa sa franco-anglo-canadiană au utilizat o nouă metodă de modelare statistică, numită bayesiană (denumită astfel după matematicianul englez Thomas Baye), care calculează probabilităţile cauzelor plecând de la observarea elementelor cunoscute.
Cercetătorii au selectat 1.600 de fosile aparţinând unui număr de şase familii de dinozauri - Ankylosauridae, Ceratopsidae, Hadrosauridae, Dromaeosauridae, Troodontidae şi Tyrannosauridae - printre care se numără emblematicii tiranosauri, triceratops şi hadrosauri, popularizaţi de "Jurassic Park". Trei familii de erbivore, trei de carnivore, bogate în 247 de specii. Fiecărei fosile i-a fost atribuit un cod ce permitea urmărirea concluziilor succesive făcute de oamenii de ştiinţa de la descoperirea acestora.
Datorită modelului lor, cercetătorii au reuşit să estimeze un moment al apariţiei şi dispariţiei pentru fiecare specie, pe o perioadă cuprinsă între 145 de milioane de ani, la sfârşitul Cretacicului, şi 66 de milioane de ani, cu puţin înainte de catastrofă.
Rezultatul: "am constatat un punct culminant al diversităţii, în urmă cu 76 de milioane de ani, cu o rată ridicată de apariţie a speciilor noi. Apoi, un declin lent", a explicat Fabien Condamine.
Astfel, de-a lungul unei perioade colosale de 10 milioane de ani, numărul speciilor de dinozauri a scăzut, de la aproximativ 50 la mai puţin de 20 cu 66 de milioane de ani în urmă.
Cercetătorii au comparat aceste statistici cu datele legate de mediu (climatice, marine, geologice...) deja cunoscute şi incontestabile.
Mai frig cu 7-8 grade Celsius
Rezultatele au demonstrat o corelaţie perfectă cu curbele climatice. "Pe măsură ce rata de dispariţie a speciei creşte, în oglindă, temperaturile scad", a declarat specialistul în macroevoluţie.
Acesta mare val de frig, ce a provocat răcirea cu 7-8 grade Celsius a Pământului, a început în acelaşi timp cu declinul dinozaurilor.
"La vremea respectivă era mult mai cald, existau palmieri şi păduri de mangrove în strâmtoarea Bering", între Siberia şi Alaska de astăzi, a explicat Fabien Condamine.
Aceste animale uriaşe nu au fost capabile să îşi producă propria căldură corporală, aşa cum fac oamenii. Ei depindeau mult de mediul lor pentru a se hrăni, a se deplasa şi a se reproduce şi, prin urmare, metabolismul lor nu ar fi fost capabil să se adapteze la schimbare.
O altă variabilă importantă: primele dispariţii au vizat mai întâi erbivorele, cu aproximativ două milioane de ani înaintea carnivorelor.
Rărirea efectivelor de erbivore, prada carnivorelor, a condus la un dezechilibru în ecosistem şi la o extincţie în cascadă în rândul altor familii de dinozauri, sugerează studiul.
În acest context, un meteorit cu diametrul de 12 kilometri a lovit Pământul. Deja slăbită, domnia uriaşilor nu s-a mai putut reface după acest cataclism, spre deosebire de situaţia unor mamifere mici.
