Potrivit studiului publicat în revista Nature, patria ancestrală a acestor limbi nu se află în vestul Rusiei, așa cum se credea anterior, ci în Siberia Centrală, la mii de kilometri mai la est.
Istoria profundă a limbii maghiare: urmărind ADN-ul
Cercetătorii au extras probe de ADN din peste 180 de rămășițe umane vechi, datând de acum 17.000-3.000 de ani. Rezultatele arată că populațiile actuale vorbitoare de limbi uralice, inclusiv maghiarii, au o descendență genetică legată de o populație străveche din valea râului Lena, din Siberia Centrală.
Citeşte şi: Ungaria s-a prăbușit în recesiune economică. Cum a scăpat România la mustaţă?
Potrivit studiului, aceste comunități au migrat treptat spre vest de-a lungul secolelor, ajungând în cele din urmă în regiunea Mării Baltice. Această mișcare a coincis cu expansiunea complexului cultural Seima-Turbino, ale cărui urme arheologice se întind de la Siberia până în Europa de Nord.
„Datorită analizei ADN-ului antic pe un eșantion mult mai mare decât înainte, putem acum identifica originea limbilor uralice la mii de kilometri mai la est”, a declarat Vagheesh Narasimhan, profesor la Universitatea din Texas și coautor al studiului. Fenomenul Seima-Turbino și dispersia limbilor.
Potrivit studiului, în urmă cu aproximativ 4.200 de ani, au avut loc migrații importante ale populației în nordul Eurasiei. Aceste grupuri nou-venite s-au amestecat cu comunitățile de vânători-culegători existente, formând noi unități demografice și lingvistice.
Această transformare a coincis cu răspândirea rețelei Seima-Turbino, specializată în producția și schimbul de unelte și arme din bronz. Interesant este faptul că fenomenul își trage numele de la două situri arheologice importante din Rusia: așezările Seima și Turbino.
Cercetătorii consideră că această mișcare culturală și tehnologică a facilitat probabil răspândirea spre vest a limbilor uralice, inclusiv a limbii maghiare.
De ce este important pentru maghiari
De mult timp există o dezbatere academică cu privire la originile poporului și limbii maghiare, existând multiple teorii concurente. Dintre acestea, modelul fino-ugric este cel mai larg acceptat în cercurile lingvistice, deși de-a lungul secolelor au persistat și alte puncte de vedere istorice, arheologice și alternative.
Principalele teorii includ:
Citeşte şi: Efectul Schengen. Românii fug în Ungaria pentru case de 30.000 €, de două ori mai ieftin ca în ţară
Familia de limbi fino-ugrice (uralice) – Teoria lingvistică oficială
Ideea centrală: Limba maghiară aparține familiei de limbi uralice, mai precis ramurii fino-ugrice. Cele mai apropiate limbi înrudite sunt finlandeza, estona, mari, udmurta, hanti și mansi. Argumente principale: vocabular de bază comun (de exemplu, părți ale corpului, elemente naturale, numere).
Structura gramaticală: limbă aglutinantă cu sufixare. Asemănări fonologice și morfologice.
Originea geografică
Conform teoriei, strămoșii ungurilor antici trăiau la est de Munții Ural și au migrat spre sud și vest în mai multe valuri, ajungând în cele din urmă în Bazinul Carpatic în secolul al IX-lea. Teoria originii turce – Amestec lingvistic și cultural Ideea centrală: Ungurii au fost supuși unei influențe culturale și lingvistice turce semnificative în timpul migrației lor, iar unii sugerează că această influență este mai fundamentală decât se credea anterior.
