În anii 1990, Vladimir Strjalkovski, cunoscutul lui Vladimir Putin de la KGB-ul din Leningrad, era implicat în afaceri turistice și proxenetism. Când Putin a ajuns la putere, Strjalkovski a intrat în guvern și, ulterior, și-a asigurat postul de CEO la Nornickel, unul dintre giganții minieri ai Rusiei.
Citește și: Cum vrea Putin să finanțeze războiul contra Ucrainei cu bani din SUA? Ce vrea Putin să le vândă
Acum, fostul agent KGB și fiul său, de asemenea spion rus instruit, s-au stabilit în Europa, unde au creat un grup de companii care include cinci hoteluri spa de lux în Italia și Grecia, un pub în Austria, mai multe restaurante la Moscova și producători de alcool din Italia, Franța și Republica Cehă, potrivit unei investigații a publicației independente The Insider, informează Digi24.ro.
Cum a ajuns un coleg din KGB al lui Vladimir Putin bogătaș la Monaco? Turism și proxenetism
În ciuda unei cifre de afaceri masive, multe dintre aceste active prezintă profituri zero sau negative, ridicând suspiciuni de spălare de bani. Între timp, familia Strjalkovski nu numai că a scăpat de sancțiunile internaționale, ci a devenit și apropiată de aristocrații europeni.
Născut la Leningrad în 1954, Vladimir Strjalkovski a absolvit Institutul Electrotehnic din Leningrad în 1977 și s-a alăturat la scurt timp Direcției KGB pentru Regiunea Leningrad, unde a lucrat până la prăbușirea Uniunii Sovietice.
Citește și: Trump îl protejează pe Putin. Fac afaceri de 3.500.000.000$. Zero taxe pentru Rusia, 20% în UE
În timp ce se afla în KGB, i-a cunoscut pe Nikolai Patrușev și Vladimir Putin, care au jucat un rol decisiv în viitoarea sa carieră.
În 1991, într-o perioadă în care Putin prezida deja Comisia pentru relații externe de la Primăria Sankt Petersburg, Strkalkovski a fondat agenția de turism Neva, pe care a condus-o până în 1999.
Pe lângă organizarea de croaziere, compania era implicată în prostituție, fapt care a ieșit la iveală în cadrul unei audieri a unui dosar judecat în 1993 la instanța din orașul finlandez Kouvola.
Potrivit hotărârii judecătorești, „Agenția de turism Neva a organizat peste 2.000 de călătorii ale lucrătorilor sexuali ruși în orașele finlandeze Lapinjärvi și Valkeala, din ianuarie 1996 până în octombrie 1997”.
Citește și: Germania spune „Nu gazelor rusești!” prin gazoductele Nord Stream. Putin negociază degeaba cu Trump
Adjunctul lui Strjalkovski, Timraliev, și reprezentanta Neva, Natalia Oksa, au fost numiți drept inculpați pentru rolul lor în „organizarea prostituției practicate în mod deschis de către femeile care vin la motel din Rusia”.
Deși instanța a stabilit că firma era angajată în organizarea prostituției, inculpații au evitat răspunderea: Oksa doar ar fi „pregătit cereri de viză pentru turiști conform listelor furnizate”, iar Timraliev „nu este răspunzător penal pentru fapta altei persoane”.
La sfârșitul anului 1999, la trei luni după ce Putin a fost numit prim-ministru, fostul său coleg din KGB a fost numit ministru adjunct pentru cultură fizică, sport și turism.
În același timp, judecând după rapoartele din presa finlandeză, Strjalkovski și-a păstrat legătura cu afacerile bordelului chiar și după ce a preluat scaunul ministerial.
În mai 2000, Strjalkovski a numit-o pe Oksa ca reprezentant independent al Ministerului Culturii Fizice, Sportului și Turismului al Federației Ruse în Finlanda și i-a încredințat gestionarea proprietății ministerului din Finlanda.
O investigație a publicației Yle a arătat că cel puțin două dintre apartamentele deținute anterior de minister au fost folosite ca bordeluri.
După ce Putin a câștigat președinția în primăvara anului 2000, cariera lui Strjalkovski și-a continuat ascensiunea fulgerătoare.
În iunie a aceluiași an, a fost numit președinte al Comitetului de stat rus pentru cultură fizică, sport și turism, iar doar o lună mai târziu, a devenit adjunct al ministrului rus al dezvoltării economice și al comerțului, German Gref.
În al doilea mandat al lui Putin, Strjalkovski a fost numit șef al Agenției Federale pentru Turism și promovat la gradul de consilier de stat clasa I.
Cea mai profitabilă slujbă a lui Strjalkovski
Cea mai profitabilă slujbă a lui Strjalkovski a fost cea de președinte al consiliului de administrație al gigantului minier Norilsk Nickel, funcție pe care a deținut-o din august 2008 până în decembrie 2012.
După cum au remarcat analiștii, funcția sa principală nu a fost să gestioneze compania, ci să facă lobby pentru interesele proprietarului Nornickel, Vladimir Potanin, la Kremlin. Strjalkovski însuși a fost supranumit „Turistul” la întreprinderile lui Nornickel - nu numai ca urmare a muncii sale anterioare în sectorul turismului, ci și pentru că a preferat să gestioneze una dintre cele mai mari întreprinderi industriale din țară - una care funcționa în mare parte la nord de Cercul Arctic - fără a părăsi Moscova.
Între timp, plata Turistului a fost mai mult decât generoasă - una dintre cele mai mari din Rusia. Strjalkovski a primit 400.000 de dolari pe lună și două tipuri de bonusuri pe lângă asta: primul în valoare de 3 milioane de dolari pe an cu condiția ca compania să nu prezinte pierderi, iar al doilea calculat pe baza creșterii anuale a valorii acțiunilor fantomă Nornickel pe numele lui Strjalkovski.
Sursele Vedomosti au estimat că aceste bonusuri erau în valoare de până la 25 de milioane de dolari pe an, compania RBC situând intervalul veniturilor totale ale lui Strjalkovski pentru 2009 între 17 și 25 de milioane de dolari. În timp ce Strjalkovski primea plăți record, autoritățile municipale din orașul cu o singură industrie, Norilsk, amânau reparațiile infrastructurii uzate în efortul de a-și reduce deficitul bugetar.
Folosind cursul de schimb mediu ponderat din 2009, Strjalkovski ar fi primit aproximativ 500 de milioane de ruble la Nornickel în acel an. Între timp, primarul din Norilsk a amânat reparațiile la două canalizări uzate și instalarea de iluminat pe străzile Krasnoiarskaia și Ordjonikțe pentru a economisi 99,6 milioane de ruble din bugetul orașului. În ciuda plăților record către conducerea de top, dezvoltarea Nornickel a rămas în urmă față de cea a altor întreprinderi rusești.
Analiştii chestionaţi de Vedomosti au subliniat că în cei patru ani sub conducerea lui Strjalkovski, valoarea companiei a crescut cu 11,6%, în timp ce indicele MICEX a adăugat 42% în aceeaşi perioadă.
Dar, în ciuda performanței sale dezamăgitoare, Strjalkovski a primit cea mai mare plată de reziliere din istoria Rusiei. Compensațiile s-au ridicat la 100 de milioane de dolari, ceea ce a reprezentat puțin sub 10% din dividendele plătite de Nornickel pentru perioada respectivă.
Fostul KGB-ist, legat de anturajul lui Trump
Zecile de milioane de dolari primite de Strjalkovski de la Nornickel l-au condus la postul de vicepreședinte al Consiliului de Administrație al Băncii Ciprului - împotriva voinței sale. Strjalkovski a plasat cel puțin jumătate din pachetul său de indemnizație rusească într-un cont de familie la Banca Populară din Cipru (Laiki).
Dar criza bancară din 2013 i-a deraiat planurile. În mai, în urma unei decizii a autorităților cipriote, majoritatea activelor și împrumuturilor Laiki Bank au fost transferate către Bank of Cyprus. Banca a fost în curând restructurată ca parte a acordului de salvare a guvernului cipriot cu creditorii internaționali.
Peste 20.000 de clienți ai băncii care aveau depozite de peste 100.000 de euro au devenit proprietari ai 81,4% din acțiunile lor după ce 47,5% din economiile lor neasigurate au fost convertite în capitaluri proprii la o rată de 1 euro pe acțiune.
Ca urmare, Strjalkovski a devenit vicepreședinte al consiliului de administrație al băncii și șeful comitetului de risc.
De altfel, lista acţionarilor principali ai băncii a ajuns să includă şi patru persoane legate direct sau indirect de Donald Trump. Unul dintre ei este oligarhul rus Dmitri Ribolovlev, o figură în ancheta procurorului special Robert Mueller cu privire la o afacere imobiliară suspectă din Florida .
În 2004, Trump a cumpărat un teren cu un conac în Florida pentru 41 de milioane de dolari. Când, în apogeul crizei din 2008, Trump avea nevoie urgentă de bani, Ribolovlev a cumpărat conacul de la el — nu cu o reducere, ceea ce ar fi fost logic având în vedere prăbușirea prețurilor imobiliare, ci pentru 95 de milioane de dolari.
Procedând astfel, Ribolovlev l-a salvat pe Trump de la faliment. Ulterior, rusul a revândut proprietatea în pierdere, pentru doar 30 de milioane de dolari. Un alt acționar major al Băncii Ciprului - omul care l-a pus pe Strjalkovsky în consiliul său de administrație - este miliardarul american Wilbur Ross. Ross lucrase cu Rusia în anii 1990 ca membru al consiliului de administrație al Fondului de investiții SUA-Rusia, promovând interesele de afaceri americane în țară.
S-a specializat în tranzacții care implică active aflate în dificultate, dintre care una era banca cipriotă. Ross a apărut în multe povești scandaloase și a fost foarte apropiat de Trump, fiind consilier economic al celui carea avea să devină președinte, în timpul primei sale campanii înainte de a prelua postul de secretar al Comerțului. Un alt membru al consiliului de administrație a fost Maxim Goldman, care a reprezentat grupul Renova al oligarhului Viktor Vekselberg.
Ulterior, Vekselberg s-a dovedit a fi unul dintre donatorii de campanie ai lui Trump, iar FBI a descoperit că avocatul lui Trump, Michael Cohen, a primit sute de mii de dolari de la firmele lui Vekselberg pentru „servicii de consultanță”.
Consiliul de administrație era condus de o altă persoană legată de Vekselberg, Josef Ackermann, directorul Renova Management AG. Ackerman este remarcabil nu numai ca omul lui Vekselberg, ci și ca fost director al Deutsche Bank.
În timpul mandatului său ca director executiv în 2002-2012, Deutsche Bank s-a angajat la mai multe nereguli financiare, dintre care cea mai mare a implicat spălarea a 10 miliarde de dolari de bani ruși prin birouri din New York, Moscova și Cipru. Banca a fost amendată cu peste 670 de milioane de dolari în 2017 pentru aceste încălcări.
Unul dintre cei mai buni clienți ai băncii s-a dovedit a fi nimeni altul decât Donald Trump: rapoartele sale financiare din 2016 au arătat că avea împrumuturi de la Deutsche Bank în valoare totală de 364 de milioane de dolari, care trebuiau rambursate înainte de 2024.
Numirile ulterioare ale lui Strjalkovski au arătat că acesta păstrează legături atât cu Putin, cât și cu un alt coleg KGB din Leningrad, Nikolai Patrușev, care a ocupat funcția de secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei din 2008 până în 2024.
În 2015, Strjalkovski s-a alăturat consiliului de supraveghere al Rosselkhozbank.
Sursele Kommersant au atribuit numirea sa apropierii de Nikolai Patrușev, al cărui fiu Dmitri a prezidat consiliul de administrație al băncii. În 2019, PASMI a atras atenția asupra faptului că copiii lui Patrușev și Strjalkovski dețin cabane învecinate în stațiunea rusă Gelendjik, nu departe de locul infamului palat de 1 miliard de dolari al lui Putin.
Vecina soților Patrușev – proprietarul nominal al unei cabane cu trei etaje evaluate la 240.000 de dolari – era Vanda Vladimirovna Strjalkovskaia, în vârstă de nouă ani.
Din 2016 până în 2019, Strjalkovski a condus Societatea Dinamo de Cultură Fizică și Sport din întreaga Rusie (VFSO). De la înființarea sa în 1923, Dinamo a rămas clubul sportiv al serviciilor de securitate sovietice - și apoi ruse.
Echipe formate din ofițeri ai Serviciului Federal de Protecție, Serviciului Federal de Securitate (FSB), Serviciului de Informații Externe (SVR) și Ministerului Afacerilor Interne (MVD) concurează în turneele sale, în timp ce societățile regionale Dinamo sunt conduse de șefi locali FSB și MVD.
Nikolai Patrușev este, de asemenea, membru al Consiliului de administrație al Societății Dinamo.
